Back

Alexandru Vakulovski

PIZDET
r o m a n

Se dedica tuturor prietenilor mei, tuturor celor care au trecut peste aceasta realitate (unii nu s-au mai intors) - din disperare, din sila, din nemultumire, de asemenea tuturor celor care vor citi aceasta carte pana la capat.

1. Exit

Cum dupa primavara vine iarna cum iarba incepe sa inghete vrabiile sa cada din copaci ca merele rascoapte cum eu m-am saturat de toate astea si am hotarat sa fug sa fug pana cand transpiratia ma va slefui din nou pana cand rosiile se vor coace si viermisorii se vor satura. Mai incearca o data baiete mai incearca cine stie.
1. de cumparat bilet pentru Cluj - Bucuresti. De facut 1 litru de cafea sau de ceai negru. Cand nimeni nu-i acasa de strans lucrurile care vor trebui sigur, nimic in plus.
2. de iesit in coridor, luat liftul, coborat parter, trecut pe langa cinematograful Marasti, urcat in troleul nr.4.
3. coborat la gara, urcat in tren.
4. pa si pusi oras minunat si imputit.
Asa se fuge de undeva, asa am fugit eu din orasul de care nu credeam ca voi mai putea scapa. Un oras cu amintirile mele bolnave, cu multa mizerie si aer statut. Ca ultima dorinta, la plecare, as arunca bomba atomica, asa, ca sa fie, la poalele rochitei tarfei acesteia care se incadreaza integral ca o papusa ruseasca in alta tarfa s.a.m.d.
Uite-asa. Afara e noapte, se vad ceva umbre, nu stiu daca sunt munti sau nori. Dimineata un soare ca un ochi rosu obosit ne va saluta cu scarba. E cel mai minunat moment al zilei. Dup'aia poti sa dormi, cu siguranta va fi mai interesant decat in realitate. Chiar daca nu vei visa nimic.
Ma asez pe locul meu desi nu am bilet cu loc, beau o gura de ceai si mi se face greata. E prea tare. Din coridor se aud baietii cantand: La Familia, Metadon, Mafia. Asculta, astea-s versuri adevarate - zice unu', poezia care exprima realitatea.
Inchid ochii. Stiu ca nu voi putea adormi. E greu sa nu faci nimic, sa fugi si sa dormi. Starea de oboseala imi trimite visuri. Niste pete rosii care se tot misca, mai pierd din culoare, incepe sa apara de sub ele un alb, dup'aia albul ocupa tot spatiul. E un alb auriu si are o viteza extraordinara. Incep sa ametesc dar nu deschid ochii. Simt ca albul e in stare sa ma orbeasca. Brusc se loveste de ceva si se opreste. Mii de ganganii negre se misca in toate directiile. Incerc sa ma concentrez asupra uneia. Totul devine limpede. Le descopar ordinea, le urmaresc cum curg incet mai departe, cum litera se lipeste de litera formand un cuvant ce se uneste cu alt cuvant permitand textului sa traiasca, sa-si simta puterea in sangele care circula. Ma las in voia lui. Citesc in adormire. Doamne, numai sa nu uit, numai sa nu uit atunci cand ma trezesc.

2. Trip

Daca stau si ma gandesc bine, altfel nici nu putea fi. M-am nascut intr-o familie de genii: tata poponar betiv si mama curva. Ideal pentru un fiu narcoman. Scenele din copilarie pe care mi le amintesc sunt pitoresti: mama facand sex in bucatarie cu dracu' stie cine - vecini, turisti, instalatori, profesori, colegi de serviciu etc. si tata in alta camera cu prieteni homalai band tuica si lingandu-se. Probabil aveau mustrari de constiinta si de-aia incercau sa ma educe bine, ca sa li se ierte scarnavia lor de viata. Tata ma lua in brate si imi vorbea rar si explicandu-mi ca trebuie sa fiu bun, sa le sparg moacele colegilor daca nu se poarta frumos si ma-ta-I curva, scarba dracului, tampenia etc. Mama ma mangaia pe cap si imi zicea sa nu supar fetitele sa-mi fac temele sa nu beau niciodata ca tat-to betivanu' dracului, pidarul, umflatura, cretinu', idiotu' etc. O copilarie de vis. Seara se termina intotdeauna cu o mica cearta intre parinti. Pumni in bot, geamuri, farfurii sparte, tigai in cap si la urma tranta libera. Am avut gratis zilnic un program intreg de divertisment. In felul lor, babacii erau simpatici, isi vedeau de treaba lor, ma mai bateau pe mine la cap un pic, porneau remuscarile si treaba asta se termina cu o lupta fara reguli de toata frumusetea. Inainte de a fi botezat de strada am fost botezat ca orice copil intr-o atmosfera de caldura familiala.
De fiecare data cand imi amintesc de copilarie ma induiosez. E ca si cum mi-as aminti un film vechi care m-a impresionat. Memoria falsifica, dar oricum sunt sigur ca atmosfera familiei acesteia, a familiei mele, imi va ramane intiparita in cap pentru totdeauna, pana am sa innebunesc sau poate si dupa, ma intelegi? Nici pe departe nu vreau sa-i condamn, nu, sunt parintii mei si nu ca i-as iubi, era prea multa iubire oricum, dar mi se rupe, intelegi, mi se rupe de tot ce s-a intamplat si se intampla.
Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, eu eram regele casei aleia plina de poponari si betivi de pe Valea Dicescu, langa Lacul Komsomolist. Aveam libertatea sa cutreier dintr-o camera in alta invaluit si pazit de fum si de alcoolul ce le tulbura privirea la toti cretinii care veneau pe acolo. Daca atunci as fi avut putere, ii omoram pe toti dracului, dar a fost bine ca nu aveam, numai asa am fost in stare sa vad si pe cat e posibil sa inteleg o astfel de viata de cacat careia parca ii eram predestinat, daca boala mea nu ma salva, daca nervii mei slabiti nu ma fac de fiecare data sa cedez, sa incep sa turb, sa stric totul, nu, nu, nu suport oamenii, mi-e sila sa-I ating, doar obiecte, tre' sa simti ceva fata de obiectul pe care il spargi si care te elibereaza, e un fel de jertfa pentru linistea ta, tu ar trebui sa stii mai bine, nu? Ai citit rahaturi de carti despre.
Carti prafuite aruncate peste tot, ziare, paianjeni, chiloti,
sutiene, lucrurile cele mai neasteptate te puteau impiedica in casa copilariei mele. Printre aceste lucruri mama si tata. Si eu - cel mai lucid personaj din toata povestea asta. Restul - amortiti de bautura, de inchiderea fortata a ochilor si a mintii. Am sa-i ucid odata pe toti, imi repetam zilnic inainte de somn. Urmau visuri frumoase cu crime, cum imi impuscam, otraveam, taiam victimele. Partea cea mai frumoasa a vietii mele e atunci cand dorm. Fiindca am urat intotdeauna, visele mele sunt pline de sange si crime. Iata un vis din copilarie in care eu eram spectator: ma intorc acasa de la scoala, intru si intr-o camera ii gasesc pe toti spanzurati. Sau personaj activ: ma trezesc din somn noaptea, ies din casa, ud cu benzina usile, ferestrele si le dau foc. Chiar daca iti povestesc acum toate astea, nu cred ca iti pot transmite ceea ce am simtit si simt. Trebuie sa vezi flacarile alea nebune, jucause, mainile si hainele imbibate cu benzina si apoi tipete si o mie de oameni, de fapt creaturi ale iadului, iesind din casa, fiind in flacari, alergand si apoi cazand, zbatandu-se la pamant si explodand. Si eu dintr-un unghi potrivit privind toate astea cu gura deschisa si asteptand sa mai cada unul si inca unul. O armonie a focului. In vis, cu cat ardea mai mult, cu atat simteam ca ma eliberez, ma purific, as fi ars tot pamantul. Uram tot. O ura care era normala, era prisma prin care simteam eu si trebuie sa-ti spun ca simteam foarte bine.
Vrei sa stii cu ce s-a terminat? Cu cel mai simplu lucru si cel mai nevinovat: am dat foc la casa. Dracului. Sa se stearga tot. Asa ca-n visele mele. Cat e ceasul, mai am? O.K. Trec peste vreo saptamana, mai repede nu pot. Pa.

3. Chisinau

Educatia propriu-zisa mi-a adus-o strada. Ca si prietenilor mei si generatiei mele. Ceea ce ne trebuia, nu ni se dadea. Si atunci ne luam singuri. Pipi, Sobo, F - cativa prieteni de-ai mei. Esti sigura ca vrei sa ma asculti? Bine.
Pentru a avea bani de o cola, apoi o bere, tigari, vodca, eram nevoiti sa facem tot felul de rahaturi. Descarcat masini, furt, batut, menti. Toate astea au fost bratele deschise ale vietii ce ne zicea printre dintii ei stirbi si murdari: ghini at vinit, blea. A trecut destul de repede. Cu cateva fracturi, cu ura partial transformata in scarba. Chiar te intereseaza cum? Simplu. Cumparat foarte ieftin de prin sate automate Kalasnikov si
apoi vandut baietilor care le duceau in Romania sau altundeva. Uite exemplu. Cacat. Ceea ce a fost misto a fost prietenia. O prietenie de multe ori dubioasa, dar prietenii adevarati fac sa se uite toate cazurile cand prietenia cu cineva te duce direct cu capul in gard. E interesant ca pe majoritatea prietenilor mi i-am facut la universitate. Cursurile plictisitoare, profesorii imbecili de la Litere, te trimiteau direct la Decanat - beraria un pic mai jos de sediul facultatii, pe strada Puskin, chiar langa statia lui 10 si 3. Bere ieftina si taranca. Cu incetul ne-am mutat si mai la vale - Casa Presei cu scarile ei laturalnice, numai bune sa te faci varza, sa borasti, sa dormi, la urma urmei, daca nu te mai poti cara. Aici am inceput sa fumez travca. Eram de fiecare data atat de crita de bautura, incat vreun an, tot curnind aproape regulat, mi se parea ca nu are nici un efect asupra mea.

Femeile de atunci cum ma suportau? Erau cam toate curve. Imi placeau curvele. Totul frumos, fara complicatii. De obicei. Nici o vorba de rautate cand esti clei, ca si cum totul este normal. Pentru baietii si fetele din generatia mea, generatia O, foarte multe lucruri par normale. Altfel te rupi in doua si te duci la fund. Foamea, durerea, umilinta, crima ne definesc pe toti. Numai crima poate sterge deseurile ramase mostenire de la utopia URSS. Stii ce-i URSS? E ursul de pe sticla Ursus, de altfel e rosu, la fel de utopic, frumos ca o utopie. Taie un U de pe Ursus.
Scarba si ura. Avem sadite in noi scarba si ura. Noi nu mai vrem sa fim ratati ca parintii nostri, nu vrem sa zambim frumos cand cineva ne fute. Trebuie sa starpim odata pentru totdeauna resturile mucegaite cu viata lunga. Rahaturi mobile. Peste tot. in scaunele presedintilor de tara, la catedra, in trolee. OOOOOOOOOO sasi hui, sau pre romaneste - sugi pula, zicem noi scumpilor nostri din secolul 15 i.d.H. care au uitat sa moara. Mori odata ca pute a hoit! Fuck off!
Uite ca e 2 si 54. Somnul a fugit de aici. Nu ti-e somn? Bine, daca vrei. A, era pizdos. Prima oara cand mi-am dat seama de efect, tocmai fumasem pe scarile din Casa Presei si mergeam la mine cu Sobo si Ki. Am ras bine pe drum, apoi picioarele mi s-au inmuiat, capul mi s-a facut greu si fara ganduri, cand am
ajuns acasa nu mai eram in stare sa vorbesc si aproape nu ma mai puteam misca, asa ca Sobo si Ki au fost nevoiti sa ma care si sa ma lase in pat. in timp ce creierasul meu se rotea printre galactici indepartate. Prin creieras se plimba un greieras. A doua zi m-am gandit un pic cat a fost din cauza vodcii si cat din cauza stricaciunii.
O tigara buna costa cinci lei, tot atata cat o vodca. Minimum cinci persoane evadau din realitate cu o tigara. A fost o vreme cand Pipi, eu si Sobo nu ramaneam nici o zi cu capul limpede. Tu ai capu’ ca curu, da’ tu ai nasu’ ca pula - se amuza atunci Sobo hlizindu-se. O parafrazare dupa o piesa din Ruts de Sepultura. Zilnic, aproximativ pe la ora cinci, ieseam din sediul firmei la care lucram toti, cu sticle in buzunarele scurtelor, uneori si cu cate o tigara, si mergeam in blocul de vizavi unde ne faceam varza. Era momentul cel mai fericit al zilei. Tineri, frumosi si voiosi. Trimitand realitatea in pula. Dup’aia ne intorceam deseori la birou, spre exasperarea colegilor. Adevarul e ca Pipi lucra mai bine la computer cand era muci. Ziceai ca mainile lui sunt prelungiri ale tastaturii. in timp ce capul ca o carpa se balambanea dintr-o parte in alta ranjind. in fiecare dimineata Sobo scotea un pistol dintr-un sertar de la serviciu si si-l ducea la cap. Chiar daca zambea, nu arata tocmai vesel. intr-o zi asa am sa-mi scot chefirul din cap, zicea. Cred ca asa si ar fi facut daca sefu’ nu era mai prevazator si nu ascundea pistolul. Cel mai nasol era din cauza politailor care beti vafli cutreierau si mai cutreiera si acum Chisinaul, impartind bastoane in stanga si-n dreapta. Criminalii cei mai periculosi din Chis sunt gaborii.
Cacat. Pizda ma-sii. Cum de-a explodat odata tot cacatul asta istoric? Sau va fi si mai mult cacat de la imprastierea lui? Nu sunt decat niste intrebari retorice. Nu sunt decat niste furnici pe spinarea mea si incerc sa scad efectul mancarimii. Unde este ura? Unde este salvatoarea ura? De ce am obosit sa urasc, sa fiu crud? Mi-e sila, o ingrozitoare sila de tot. O scarba ce imi leaga mainile, ma neutralizeaza. Nu mai sunt bun de nimic. Time-out. Sunt un cretin in stare de amorteala. Stiu ca trebuie sa fac sau sa nu fac ceva. De fapt nu stiu nimic. Nu stiu daca trebuie sa ma sinucid sau nu. in adolescenta am incercat de cateva ori si acum mi s-a facut sila si de sinucigasi, si de sinucidere. Daca am sa ma sinucid, data viitoare va fi sigur. Nu ma voi trezi cu mainile amortite de la taieturi. Dar mi-e sila. Cum zicea Fane Babanu: sunt plictisit, sunt zaibit de moarte. El isi gasea macar refugiu in internet si alcool. Mie mi-e sila de toate. De viata, de vis, de moarte. i-as trage cuiva un sut in fund, asa ca sa fie, dar de ce? Mi-as trage mie un sut in fund. Sau in cap. i-as omori pe toti. Dar e risipa de timp si efort. Merita? Ce merita, Doamne? Astept raspuns.
Ce-am simtit atunci cand am fost lovit cu sticla in cap si ca-n filme am aterizat gratios pe asfalt si sangele s-a imprastiat pe fata transmitandu-mi caldura, incercand sa ma apere cand mintea, memoria, instinctul se dusesera dracu’ stie unde. Cand devenisem niste carne calda, o absenta incalzita de sangele meu. Sangele ce imi roia atunci pe nas, pe gura, din rani era constienta mea care incerca sa ma apere atunci cand eu ma pierdeam, ma duceam departe, cuprinzand totul si nefiind nimic. Nirvana. Este locul inexistent care cuprinde tot, care de atatea ori m-a ademenit, mi-a dat cel mai mult, ce-i mai bun, ce nu poate fi exprimat prin cuvinte, actiuni, ganduri si simturi, intelegi? Mi-a fost intotdeauna greu sa-mi revin din aceasta stare, provocata de droguri, dar si de durere, de agonie, boala, de comotie, cum a fost atunci, cand incet incepusem sa-mi revin, mi-am sters fata cu mainile si am observat sangele care ma invelea, care incepuse sa se inchege, l-am privit dar nu intelegeam nimic, l-am privit pe F care era alaturi vorbea ceva dar eu nu intelegeam nimic, simteam doar acea caldura a sangelui care ca o funie m-a tras inapoi, eram mirat, mirat fara indignare, fara ganduri, caci nu aveam atunci, priveam sangele si priveam in jur si nu intelegeam nimic, absolut nimic, nu stiam nimic, nu stiam de mine, totul era ca o mare de gelatina, de imagini care inoata lent si se suprapun, ma leagana, de fapt nu ma leagana, dracu’ stie cum era, daca era, caci nu ma simteam pe mine si atunci am auzit glasul lui F care vorbea ceva, se uita la mine si atunci am inceput sa ma intorc, eram foarte confuz, am vrut sa-i zic ceva dar uitasem, uitasem tot, ma uitam la F si nu stiam cine
e, incerca sa ma trezeasca, sa-i vorbesc, dar eu uitasem tot, Yo, imi zicea el, ce-i cu tine, vorbeste-mi, nu mai tacea, dar eu eram undeva departe, uitasem tot si nu intelegeam nimic, il priveam pe F, imi transmitea caldura, dar nu stiam cine e, unde sunt, cine sunt, apoi sangele, l-am privit iarasi mirat si m-a tras iarasi inapoi, Yoooooooo! ma chema F, dar eu taceam privindu-l, apoi m-am ridicat, am privit in oglinda, era cineva murdar tot de sange, nu stiam ce cauta el acolo si eu ma simteam undeva la mijloc, in aer, apoi am inteles ca eu sunt ala din oglinda, am cascat gura mirat si l-am privit iar pe F, si iar in oglinda, uitasem tot si cumva mi-am dat seama ca ala eram eu si nu intelegeam cum putea fi asta, cum eu sa fiu, eu sa fiu ala? ti-ai revenit intreba F, si eu il privesc neintelegand nimic, cine e F, cine e ala din oglinda? Unde e aici? Hai sa mergem la mine, a zis F, m-a ajutat sa ma ridic, am iesit, mi-a luat cheile, a incuiat si am pornit undeva.
Chisinau. Zile frumoase si confuze. Zile colorate si nopti cu multa cafea, plimbari pe strazile intunecate si intortochiate ale orasului. Carti citite pana dimineata. Asteptarea punctului aluia rosu de pe cer ce se ridica repede schimbandu-si culorile.
Noapte buna, paplu’, ce bine-i langa sangele tau, incalzeste-mi hoitul, te rog, cat sunt langa tine. Dracu’ stie ce va fi maine. Daca…

4. Music Pub

Stii, noaptea trecuta l-am visat pe Satana. Am visat toata
noaptea. Era foarte frumos si destept. Era blond, tuns scurt,
tanar. Straniu, nu? Ni-l imaginam intotdeauna pe Dumnezeu
batran, pletos si barbos. O imagine a cuiva obosit,
imbatranit, niciodata vesel sau macar zambitor. E o erezie sa
ti-l imaginezi pe Domnul Dumnezeu reprezentat prin Tatal,
Sfantul Duh si Fiul, zambind. inchid ochii si-mi imaginez.
Misto. incearca si tu. Sau in pantaloni largi, tuns scurt, cu
sapca, cu walkman. Cu tricou cu poza lui Marilyn Manson. Da,
si cu un telefon mobil la care discuta cu Jim Morrison.
Apropie-te de telefonul lui sa-i vezi numarul. L-ai vazut? E
un tip tare, nu? Un Dumnezeu de care ai nevoie. Suna a
publicitate pentru campania prezidentiala. Asta e. Avem nevoie
de un Dumnezeu. Un Dumnezeu pentru generatia Nirvana,
generatia 0. Generatia Limp Bizkit, Sepultura, Cypress Hill,
Aquarium, Marilyn Manson, Zdob si Zdub, Eminem, Radiohead,
Salman Rushdie, Dostoievski, Jean Michel Bosquait, Hagi,
Federman, Maradona, Henry Miller, Nabokov, ionesco, Tzara,
Urmuz, Bitov… Sunt de-ai nostri, pe-ai vostri tineti-vi-i
voua, ca noua nu ne trebuie! Cu Dumnezeu inainte! Dumnezeul
nostru in tricou, nu ala din injuraturi. Ala e al vostru.

Da, ziceam de visul meu. Satana era extraordinar de destept.
Am discutat despre ceva, de fapt el ma acuza de ceva si eu
incercam sa-l contrazic. Stiu ca a vrut sa ma ia. Nu mai tin
minte cuvintele, am ramas numai cu impresia din acel vis. O
impresie de cosmar, de durere cruda. Avea niste ochi albi,
intelegi, ochi albi dar cu multe linioare, de asemenea
albe-transparente. Ochi exact ca ai oamenilor, pupila, tot,
numai ca albi-transparenti. Fumasem un joint inainte de somn.
M-am trezit speriat, apoi fericit ca sunt viu, aici. Dar stiu
ca am un timp limita. Nu stiu, nu tin minte sa ma fi iertat in
vis. insa stiu ca ceva se va schimba, ori se va intampla un
miracol, ori ma voi duce la fund. Asta am simtit dimineata.
Asta simt si acum. Stiu ca in vis Satana mi s-a parut corect,
desi crud. Nu stiu daca ma intelegi. E greu de transmis ceea
ce am simtit. De-aia nici nu am memorizat cuvintele, ele erau
o punte doar, o arunci in aer dupa ce ai trecut-o. Asa, sa fie
mai vesel. Mai pricolino.

Vrei un ceai sau o cafea? Faine ceaiuri fac acuma in pub.
Stii, si eu am avut zilele astea un vis asemanator. Cu dracu’,
numai ca nu e chiar asa simpatic ca in visul tau. Visul meu a
fost groaznic. Am fost vanat de dracu’. De fapt, cand m-am
trezit eram sigur ca nu am visat, daca e sa fiu sincer, nici
acum nu stiu ce-a fost. Stiu ca mergeam pe strada si trebuia
sa salvez un batran care se scufunda intr-un butoi. Dar nu
stiu de ce nu puteam face treaba asta singur. Eram sigur de
asta. Trebuia sa conving un baietel de pe strada sa ma ajute,
altfel nu reuseam. Dar baietelul nu vroia sa mearga, era
foarte urat si imi zicea ca nu poate nimic, dar eu eram sigur
ca ma minte, ca-i smecher. Apoi stiu ca eram in camera mea.
Baietelul se transformase in fetita. O fetita foarte urata,
apoi doua, trei, patru cinci sase sapte… toate m-au inconjurat
si hohoteau. innebuneam. Nu mai puteam sa mai aud hohotele lor
si sa le mai vad. Stateam cu capul intre picioare, cu palmele
la urechi, dar degeaba. Apoi au aparut multi draci ce roiau in
jurul meu si vroiau sa ma minta. Se transformau continuu in
baietei, fetite, obiecte, numai sa ma insele. Dupa asta m-am
trezit. imi era frica, desi parca stiam ca a fost doar un vis.
Cand am adormit din nou, stiu ca cineva sunase la usa mea, am
mers si am deschis, era o femeie foarte frumoasa, am lasat-o
sa intre. Ea s-a dezbracat si m-a tras in pat. La sfarsit,
dupa ce facusem sex, cand eram obosit si multumit, un ras
ingrozitor m-a trezit. Femeia se transformase intr-o baba
hidoasa care imi zicea tot timpul: te-am futut, te-am prins
pana la urma, te-am futut, te-am prins, te-am futut, te-am
prins pana la urma, te-am futut, te-am prins… Ma simteam
terminat, de nimic, roiuri de
draci-hidosi-parosi-copii-foarte-urati-babe-carbonizate-puturoase-fetite-si-obiecte,
toate sau totul roia in jurul meu. Dracul castigase partida,
eram prins, nu mai puteam face nimic.

This is the end, beautiful friend.
This is the end, my only friend, the end
of our elaborate plans, the end
of everything that stands, the end,
no safety or surprise, the end. - suna in capul meu.

…cand m-am trezit nu eram sigur daca chiar s-a intamplat sau
nu, din cauza ceasului. In vis el ticaia foarte tare. Il
duceam la bucatarie, dar el aparea inapoi. Cand m-am trezit,
ceasul ma privea si facea un zgomot de parca ma scuipa. Nu
stiu ce se intampla cu mine, cred ca innebunesc, cred ca ma
las de fumat iarba, ma doare ingrozitor capul. Music Pub-ul se
umple de fum. Ne acopera si noua capetele. Abia imi vad
prietenul. Scoate un joint si il aprinde. E bun. iarba noastra
cea de toate zilele. Muzica buna ne duce in starea de euforie.
Buru zice ca se simte foarte bine. Si eu. ii zic bancul cu

expozitia de pictura cand vizitatorilor li se spune ca tabloul
in care se fut doi poponari, pidari - ca suna mai bine - are
ca denumire orice titlu de ziar. Scot o revista si ii citesc
titlurile: se toarna ciment, “curatenia” continua, singurul
ziar gratuit pentru capitala, Mitrea protesteaza in varful
macaralei, festivalul trabucurilor, suspendarea vizelor
depinde de guvernul roman, cea mai moderna parcare din tara,
bomba la justitie, vrei sa fii model?, invatati limbi
straine!, pretul unei cafele pentru Tom Hanks, ce drepturi au
consumatorii?, loteria romana te saluta, eu am construit roata
mare! etc., etc. Moare de ras. Totul se sterge de pe creier.
Norii de fum ne fac sa ne simtim sus-sus. Bem cola si simtim
fiecare gaz al sucului. Ne zgaraie usor gaturile.

In ochi culorile sunt foarte vii, muzica trece prin urechile
noastre. Buru incepe sa deseneze. Rupe desen dupa desen, desi
mie mi-au placut toate. Sa cante Triky, zice el, si canta
Triky. O bere, strig eu, si chelnerita imi aduce o bere.

5. Stele pe cerul rosu

Draga Pipi, nu ti-am mai scris demult si ma bucur ca tu ti-ai
amintit de mine. Aceste zile se aseamana mult cu cerul rosu cu
stele albe din terasa de la Casa Presei. M-am bucurat ca Sobo
a iesit bine din povestea aia murdara. Mai picteaza, scrie sau
canta? Arta si drogurile sunt intotdeauna o alternativa.
inainte as fi adaugat crima si alcoolul, dar acum mi se face
sila de chestiile alea si cred ca sunt o alegere cam proasta,
te ridica, iti dau impresia de eliberare si apoi te fut in
cur. Sau in gura. Arta si drogurile, da, e alta treaba, e
pentru aristocrati, cum zicea un prieten, nu stiu daca la
concluzia asta a ajuns singur sau cu ajutorul mult stimatului
domn Boris Grebenscikov.

Am auzit ca te-ai mai casatorit de cateva ori, ca mai ai
cativa copii. Bravo, domnule. Numai sa-i poti numara. Sau sa
le poti numara. De fapt, ce conteaza? E si asta ceva. Sa te
imbraci si sa te dezbraci de o femeie. in ultima vreme eu sunt
ala care sunt imbracat si dezbracat de femeie. Femei. Sunt tot
timpul drogat, nu ma intereseaza absolut deloc sexul, nu sunt
agresiv si daca o femeie vede ca nu opun rezistenta, daca ii
place, se culca cu mine. Nu stiu daca ma exprim corect. Cu
mine? Cand eu sunt undeva departe, in nori, soare, munti, iar
cineva imi trage blugii, chilotii si se asaza pe pula mea. Nu
zic ca e rau. Asta inseamna ca sunt o curva, nu? Ce zici,
Pipi? Tu chiar te indragostesti si te casatoresti, sau si tu
esti casatorit, te casatoresc, am vrut sa zic, si pe tine nu
te intereseaza cine si cum te duce, ce face cu tine? Mai
curnesti? 5 lei tigara. 5 lei vodca. Stiu ca iti placea mai
mult varianta a doua. Da-mi 5 lei, si imediat se oferea cineva
cu dureri viscerale care sa dea o suta, doua, trei etc. Numai
sa-i asculti istoria lui de cacat, sa zici da, da, domnule, ce
te-a mai futut mizeria, sa compatimesti omu’, ce, nu merita
daca face o suta, sau asa, cum suntem noi mai cretini, sa ne
batem joc de cel care face cinste, daca e magar de masochist,
daca ii place, curva dracului. Oamenii si sentimentele,
asteptarile, sperantele lor sunt ca si cacatul lor - diversi,
fiecare cu culoarea, putoarea, grandoarea sa. Ce mai, cacat,
bai Pipi. Eu prefer sa mai trag un fum, sa ma transform
dracului in fum, nu in cacat, sau voma cu cacat combinate de
la alcool. Fumul ma ridica la cer, fie si el de cacat. Uite ca
poate am sa ma gruzesc cu asta, blea. Dar nu, n-am sa ma
gruzesc ca toti bacii care se drogheaza numai asa ca sa fie,
dupa care se simt ca pula, se gruzesc, fiindca nu stiu sa se
pricaleasca, nu inteleg nimic, nu se pot ridica la cer, nu pot
intra in muzica, literatura si culori, viteza, Doamne,
innebunesc cand ma gandesc cat de sus te ridica iarba asta
crescuta prin gradini, rape, paduri, si se gasesc imbecili
care se drogheaza si nu stiu ce sa faca, au dileme, Pipi, nu-s
cretini astia? Da bacule travca, kiful incoa’ si te duce badea
la film. Nu iti vine sa mori de ras cand vezi filme despre
narcomani cretini, borati, care vor sa lase impresia ca toti
sunt asa? Lasati-o, bacilor, balta, de Mick Jagger ce spuneti,
de Bulgakov, dom’le, de Dinamo Kiev etc., etc. Si drogatul
este o arta , nu? Pipi, tre’ sa stii s-o faci, nu te apuci ca
blegul de pictat daca habar n-ai cum se tine creionul. Sa si-l
bage in cur aia care nu stiu, pe mine ce ma intereseaza?

Maradona. Fumand marijuana cu Castro, Pipi, crezi ca Fidel
Castro stie sa se drogheze? Sincer sa fiu, nu stiu ce sa cred.
Daca Maradona, daca Gabriel Garcia Marquez, daca… cu toate ca
intr-un fel mi-e simpatic si mie, dar agresivitatea si
cruzimea lui uneori imi amintesc de babacul Stalin, care
tragea o pipa, devenea fricos si banuitor pe toata lumea si o
baga pe toata in Siberia. Mie de Shakespeare imi place, trage
un fum, scrie un sonet, mai trage o pipa, scrie Romeo &
Julieta. Arta, nu cacat de politica care e pentru alcoolici,
pentru cufuriti ce sufera de diaree si hai sa mai fac un bine
Patriei, daca oricum tot timpul mi-a caca. Auzi, Pipi, ai
curni o data cu Maradona? E haios tipu’, si Cuba e un loc
fain, in orice caz mai bine-n Cuba decat in Romania, cum canta
Mihnea. insula, in jur oceanul, banane, portocale, nisip, stai
pe mal si te gandesti cu drag la Romania, Republica Moldova,
ii povestesti lui nenea Maradona despre Hagi, despre Sinaia,
Sighisoara, Sovata. Despre Marea Neagra, despre Carpati.
Despre cum ne gandeam la Cuba. Mai tragem un fum si ii
povestim si despre Lacul Komsomolist, cartierul Botanica,
gagicile din Chis. Dup’ aia el iti povesteste de Argentina,
despre fotbal, despre liniste. Te intreaba daca nu cumva ai
vazut meciul ala. Cum sa nu? E bucuros. Mai trage un fum. Zice
ca scrie. Sonete si un roman. Despre liniste, despre Cuba,
despre cum e sa fii futut de toata lumea doar pentru ca ai
fost fotbalistul lumii si cum iti cauti linistea, dar lumea nu
te lasa in pace, ea vrea drame, accidente, violuri, partide,
cacat, zice Maradona, mai bine-n Cuba, Fidel ma lasa in pace,
Fidel e mai intelegator decat ziaristii si, cum sa-ti spun, eu
nu ma bag in oala lui si nici el in a mea. De-aia am venit in
Cuba. Hai sa intram in mare, dar inainte de asta, hai sa mai
tragem un fum pentru Argentina, Republica Moldova si Romania.
Imi amintesc, draga Pi, de discutiile noastre vechi despre
Dumnezeu. imi spuneai ca Dumnezeu nu poate sa nu existe, iar
eu iti spuneam ca Dumnezeu nu poate sa existe in aceasta lume.
Acum cred ca avem ambii dreptate: Dumnezeu exista si nu exista
in aceasta lume. Sunt cateva lumi suprapuse si nu fiecare il
poate simti pe Dumnezeu. El exista si nu exista. Nu trebuie
sa-l cautam, Dumnezeu nu poate fi vanat. Nu e o pasare, desi
ni-l imaginam in ceruri, nu e nici un pensionar, asa cum si-l
imagineaza pensionarii din cauza pacatelor, a fricii, si
atunci cum poate aparea mai potrivit pentru mintile lor
incetosate, opace, decat ca un mos suparat in asteptarea
pensiei? Nu, Dumnezeu nu asteapta pensia, nu, Dumnezeu nu e
suparat, nu e vesel si nu e trist. Te poti gandi la el cu
frica, cu bucurie, cu tristete, cu scarba, te poti gandi la el
oricum, dar ce treaba are Dumnezeu cu tine, cu gandurile tale,
cu cacatul tau si cu menstruatia ta? El nu vine cu foamea, cu
frica, cu injuraturile tale. El nu vine. El nu traieste pentru
tine, cum crezi tu. El nu traieste. Draga Pipi, eu l-am simtit
pe Dumnezeu, nu stiu cum ti-as putea explica cu niste simple
cuvinte. Sunt multe incercari de a-l gasi pe Dumnezeu cu
ajutorul cuvintelor si uneori ai senzatia ca l-ai prins, dar
totusi scapa, de-aia ard cartile. E mai degraba in fum, in
fumul unei carti arse sau in fumul de marijuana. Care ne ajuta
sa simtim dumnezeirea, frumosul, jocul, dar pana la urma
oricum cobori in glod, te innamolesti si poate de la acea
cadere nu te vei mai vindeca niciodata. E usor sa spui ca l-ai
gasit pe Dumnezeu, il poti gasi oriunde, cu orice, cu
stupefiante, cu durere, in clipe de fericire si bucurie. in
moarte. Sau in viata. il poti vedea in lumina, in muzica,
literatura, contrabas, boscheti, lege, in orice, absolut
orice. Dar in acelasi timp il pierdem mereu. Fiindca nu-l
putem identifica cu nimic, cu absolut nimic, nici macar cu o
supradoza. Fericit e ala care crede ca va muri si va ajunge in
rai sa povesteasca cu bunul nostru Dumnezeu. Care jertfeste
tot crezand ca l-a prins, ca fericirea e a lui, sfintenia e a
lui. De ce sa-ti dea Dumnezeu pensia, ba? Ce, el te-a angajat,
ai facut contract cu el? Ti-e nevasta pe care o poti obliga sa
se culce cu tine, sa o bati si sa stai la povesti cu ea?
Dumnezeu ti-a dat multe, e treaba ta daca il refuzi, si esti
un cretin daca te crezi mare ascet. Daca privesti la ceilalti
cu scarba din cauza ca tu esti popa, te crezi ales, inseamna
ca nu esti decat un cretin si un idiot. Nu stiu Pipi, cred ca
vor mai trece ani buni pana cand am sa cred sau nu am sa cred
in Dumnezeu. Pentru mine el este absenta sa. Dumnezeu e cu noi
- vorba cantecului.

Mai tii minte cum m-am drogat prima oara? De fapt, cum am
recunoscut ca da, a fost altceva decat alcoolul, da, am fost
drogat. Cum am stat la un suc pe terasa de la Casa Presei, cum
a inceput sa ploua, toti au intrat in bar, noi am ramas pe
terasa, am tras doar umbrela mai jos, apoi a aparut Mandarin,
a scos o tigara lunga de hasis si am tras toti in afara de
gagici. Cand din tigara nu a ramas decat scrum m-am ridicat sa
plec. Stai sa culegem roada, ai zis, si eu ti-am raspuns care
roada, ba, ca doar stii ca pe mine nu ma ia. Tu nu vroiai sa
plec, dar m-am ridicat, am privit palarioara rosie de
Coca-Cola si am vazut stelute pe ea. Pi, ti-am zis atunci,
uite, parca e cerul cu stele, iar tu te tineai de burta de
ras. Am iesit cu Drama, pe drum am mai intalnit pe cineva si
mi-am dat seama ca-s varza, ca-s rupt, ca de-abia ma misc,
fiecare privire mi se parea ingrozitor de grea, ma simteam
robot, in fine, am mai stat la o cafea. Ala cu care ne-am
intalnit atunci incepuse sa vorbeasca ceva despre crimele de
razboi din Transnistria, despre ce trebuie facut… ce nu
trebuie… ce au gresit politicienii… stii, toata lumea vorbea
atunci ca sa nu taca, eu nu mai puteam rezista la asa ceva, mi
se parea extrem de banal, desi tipul punea suflet in ceea ce
spunea si, in fine, am izbucnit in ras in asa hal ca nu ma mai
puteam opri, radeam tot timpul, cu lacrimi, tipul incerca sa
mai spuna ceva, eu iarasi hohoteam, in sfarsit si-a cerut
scuze si a plecat. Drama se gruzise, desi nu fumase, dar
palarioara, cerul rosul cu stele albe tras pana deasupra
capului, cerul se umpluse cu fum de hasis, asa ca si ea
respirase o doza buna de fum.

M-am ridicat de la masa extrem de greu, clatinandu-ma. Credeam
ca n-am sa reusesc. Mi se parea ca trupul meu e facut din
miliarde de bucatele, pentru o mica miscare trebuia un efort
maxim. Am urcat in troleu, am coborat la Gaudeamus, am mers
acasa, in timp ce Drama se ducea mai departe. Am intrat in
bucatarie si am stat la acea fantastica fereastra pana pe la
12, adica nu mai putin de vreo opt ore, privind gradina,
copacii, tufele de zmeura, capsunile, gutuii, merele. Simteam
ca partea de sus a craniului s-a deschis, s-a golit, si din
mine ramasese doar acea privire care cu venirea serii s-a
intunecat, apoi cu venirea noptii s-a innegrit cu totul. Cerul
era negru, nu rosu, iar pe el nici o stea. M-a trezit din acea
stare Ski, care se ingrijorase din cauza modului cum aratam.
L-am convins ca-s doar foarte obosit.

Mai scrie-mi, Pipi, poate mai trec si eu prin Chau candva,
poate anul asta. Salutari noii tale sotii, daca te-ai
casatorit cumva inca o data intre timp, felicitari si salutari
pentru noua ta sotie. Nu fuma chestii de cacat, mai bine ceva
mai bun. Si vodca e de cacat, da’ daca-ti place, treaba ta,
doar ca te porceste, stii tu, vorbesc in general, nu iti tin
lectii, toti alcoolicii sunt porcine.

Poate ne intalnim in Cuba, ce zici? Mai stam de vorba cu nea
Maradona, poate scriem si noi romane si sonete. Poate intram
si noi sub cerul rosu cu stele albe stralucitoare. Poate
tragem de acolo un fum pentru Romania si Republica Moldova.
Pana atunci, vise fericite alaturi de noile tale sotii, noii
tai copii. Te salut.

6. Sobo pleaca-n Est

Sobo isi pregateste bagajele. De fapt, isi scoate tot ce nu-i
trebuie din geanta pe care i-a pregatit-o sotia. Isi lasa doar
ceva mancare, tigari, casete, un tricou si o revista. Gata. Se
asaza pe pat, scoate o tigara, o aprinde si inspira profund.
inspiratia - gandeste Sobo, a venit matusica inspiratie la
mujiciocul ei batran. Expira. Da, e ceva. Mai inspira. inchide
ochii si se lasa pe spate. isi simte creierul gadilat. Pizdos,
gandeste Sobo. A ramas singur in aceasta camera si peste putin
timp trebuie sa plece si el. Fiecare dimineata incepe cu
inspiratia, zice el cu glas tare, se ridica, ia chitara si
incepe sa cante incet cu ochii inchisi. isi strange chitara la
piept si mai inspira o data. Poate prea mult pentru inceputul
calatoriei, gandeste, dar se linisteste, lasa, o sa fie ca in
alta galactica. Trebuie tinuta tot timpul legatura cu
cosmosul, altfel ne pierdem in spatiu.

Sobo isi mangaie chitara, o asaza cu drag pe pat. Pa. Ne vedem
peste cateva zile, poate o saptamana. Ai grija de tine, nimeni
sa nu mi te fure. isi trece degetele peste corzile ce zumzaie
usor. Asa. Pa. Sobo isi ia geanta, iese, incuie. Afara e un
soare nebun. Sobo isi ridica palmele la ochi. isi simte
pachetul destul de voluminos in buzunar. Maine va fi si mai
soare, gandeste.

Toti asteapta langa autobuz, Sobo se tine de burta de atata
ras. Patani, zice, sa nu spuneti atatea glume la vama ca am
belit-o, ne ia mentura pe toti, si rade si mai tare. in
sfarsit autobuzul porneste. Ochii rosii ai lui Sobo privesc pe

geam. ii place. inchide ochii: mama, eu am plecat in cosmos,
ma intorc maine. Soarele ii trece prin pleoape, ochii lui vad
niste imagini pe care ar da orice ca sa le poata inregistra.
Un rosu intens, un galben ce apare si dispare, verdele ce
alearga. Se lasa purtat de culori. intr-o zi poate am sa
reusesc, da’ nu conteaza, acum nimic nu mai conteaza. Se simte
alergand printre aceste culori care sunt vii, dar care nu se
misca, are senzatia ca el se plimba printre ele si nu ele se
plimba pe ochii lui. Emana o muzica pe care niciodata nu ai
putea-o inregistra pe hartie, niciodata nu o vei putea canta
de doua ori, Sobo simte asta, nu mai gandeste, ar fi prea
stresant si obositor sa gandesti cand simti dintr-odata
atatea. Soarele se face mai palid, dar nu mai conteaza.
Culorile se transforma si ele. Acum sunt calme, lente. Muzica
e si ea mai domoala. Sobo se viseaza plimbandu-se cu bicicleta
pe strazile Chisului. Cu o viteza maxima. Ajunge o masina, o
depaseste, o motocicleta, un camion… ha, ha, ha, face Sobo
simtind ca incepe sa se ridice usor de la pamant. Zbor, zbor,
tipa el, pana ajunge in nori, simte racoarea lor, frumusetea
culorii lor vii, dar zboara mai departe, zboara, ochii incep
sa-l doara de atata lumina si Sobo trece prin soare ca
printr-o oglinda si se trezeste: Pregatiti-va actele si
bagajele pentru control. E noapte. Cineva a aprins lumina in
autobuz. Pe Sobo il ustura ochii. isi scoate buletinul si
desface geanta. Un vames trece si le controleaza buletinele.
Priveste pe So, apoi poza. So ii zambeste. Ce-s astea,
intreaba al doilea vames simtind ceva la fundul gentii lui
Sobo, bombe, ii raspunde el, a, am crezut ca-s pachete de
tigari, da’ nu mai glumi cu mine, il avertizeaza vamesul si
trece la urmatorul. Pidarazul, gandeste So. ‘Te-n chizda
ma-tii, gavniucule - mai gandeste. Se amuza singur de
gandurile lui si se simte pe deplin multumit. Autobuzul
porneste cu lumina aprinsa inauntru caci imediat e vama
republicii surori.

Coborati toti din autobuz cu actele si bagajele pregatite.
Cate unul trece prin fata vamesilor care ii controleaza.
Ajunge si Sobo. Vamesul se uita banuitor la el, apoi la
buletin, ce ai in geanta? Chiloti si ciorapi murdari si cateva
ziare porno, ii raspunde So si ii zambeste. in buzunare?
Tigari, capici, pistol. Vamesul ii intoarce buzunarele din
care cad un pachet de tigari, bilete de troleu compostate, o
batista, un pix, o poza, un bisturiu si o pungulita in care-i
un pachet cu ceva invelit in ziar. Esti medic deci? Da, in
timpul liber. Ce ai in punga? Ceai. Aha, ceai, ia sa vada si
tata ce fel de ceai bea fiul! De ment, suca - reuseste sa
gandeasca So inainte de a-si simti mainile intoarse la spate,
si un bulan pe ceafa. Hai ca o sa-ti iei ceaiul la noi - mai
aude.

Sobo in camera umeda incercand sa faca ceva ca sa nu
innebuneasca. Ora interogatoriului se apropie. Mi-a trebuit
bicicleta - gandeste. Pidarii. Il dor talpile, coastele,
ceafa. E ca-n filme - gandeste. Si-s prosti, mai ceva ca-n
filme, caziolii, o sa ma termine. Se gandeste la sotie, copii,
parinti. Nu, mai bine ma gandesc la prieteni. Ce o sa se mai
amuze si ce o sa se mai sperie. Cred ca acum, cand curnesc,
daca au aflat, se gruzesc. Si eu ma gruzesc, patani, numai ca
mie nu-mi da nimeni de curnit si chiar daca mi-ar da, cred ca
nu prea as avea cu ce ma pricali. Nu chiar pricalisti mentii,
blea. Sobo, So - unde ai ajuns, daca esti tormoz, pe
bicicleta, blea.
Hai, ridica-te. Te asteapta. Daca nu vorbesti ca lumea te
pizdim de nu mai canti in viata asta la chitara. L-am adus.
Asaza-te. Deci unde am ramas ieri, il intreba anchetatorul. Nu

mai tin minte, ca ma cam doare bostanul. Mi-ar trebui o
tableta. iti dam noi imediat una daca nu vorbesti. Deci de
unde ai iarba? De la un tigan, care mi-a vandut-o in Chisinau.
il cunosti? Nu, v-am mai spus. Si atunci cum ti-a vandut-o? Ma
plimbam prin parc, m-a intrebat daca vreau, i-am zis ca da si
vseo. Cum vseo, bai cacatule, cum vseo, bai gadina?

So simti latul palmei unui politai peste fata sa. ii izbucni
sangele pe nas. Si acum povesteste mai departe, da’ nu spune
povesti, ca ai belit-o. Cui o duceai? Mie. Eu o fumez. Atata,
ba? Da, ca-mi place. Mai simti un bulan in ceafa, apoi inca
unul, apoi podeaua.

Sfarsit fericit: peste vreo doua luni Sobo a fost eliberat cu
ajutorul unui certificat, care demonstra ca e narcoman, ca are
nevoie de droguri pentru psihicul lui, fiind foarte nesanatos
la cap. Se mai spunea acolo ca acum e bine fata de inainte,
cand se injecta zilnic si era terminat, ca a stat in cateva
clinici vestite de dezintoxicare si ca trecerea la marijuana
este o etapa buna pentru el, dar fara marijuana ar fi in stare
sa innebuneasca cu totul.

Pidarii, mi-au luat bicicleta, gandi So iesind. Imi iau eu una
noua. Da’ acum ma duc la contart, blea.

Last edited by santiago on Thu Dec 26, 2002 4:26 pm; edited 1
time in total

7. O perspectiva din parcul Cetatuia

Prof ne-a trezit chiar de dimineata. Adica pe la 10. Haideti
sa facem ceva, hai sa ne miscam cururile din acest camin
jegos. Afara e foarte pizdos, a venit primavara! Prof parea
fericit, pletele i se urcau si coborau dupa rasul si gesturile
lui, gesticulatia unui om care simte ca imediat va face un
lucru mare. Nu stiu de ce am inceput sa-ti povestesc de aici,
in fine, nu are nici o importanta pentru poporul roman, vorba
lui p. Eu si Allbe ne-am imbracat injurandu-l pe Prof, am
deschis fereastra si da, ba pula, chiar a venit primavara. Am
baut un ceai negru (ca aristocratii) si am inceput sa coboram
alene scarile caminului XVi, complexul studentesc Hasdeu, care
prin zona se mai scrie si Hasdeu sau Hajdeu, plus o multime de
variante a diverselor nationalitati gazate aici, plus
variantele de ocazie. As putea sa-ti povestesc o gramada de
intamplari despre traseul de 10 etaje al acestui scump camin.
Imi amintesc acum fata mirata a administratoarei cand imi
predam prin noiembrie lenjeria si ii spuneam ca n-o sa mai
stau acolo. De ce plecati, bai baieti, de aici, nu va place
ceva? Acest traseu era imposibil de efectuat fara sa
intalnesti un om beat in cale. Zic un om asa ca sa nu para ca
exagerez, nu zic de anumite zile (ale saptamanii) cand toti,
absolut toti erau crita, vafli sau varza - ziceti-i cum vreti,
ca mie mi-i pohui. Acest camin cu peretii crapati, daca iesi
in coridor la fumat tot fumul intra in camera, daca asculti
radioul sau casetofonul inseamna ca inca vreo cateva camere
asculta din cauza ta, daca te basesti la 10, te vor auzi
portarul si administratoarea de la parter. Acest camin cu
budele tot timpul infundate, cu baltoace preistorice de pisat,
cu apa pana la genunchi la dusuri, cu o gramada de doi metri
de gunoi, cu liftul stricat blocat la 7, unde amicii mei
obisnuiau sa se pise, cu sticle sparte peste tot, cu peretii
tot timpul murdari (inclusiv de cacat omenesc), oricat de
recent ar fi fost zugraviti, cu tot felul de inscriptii ( muie
rapid, muie steaua, muie portarului, muie ceahlau, muie rocar,
administratoarea ia muie, administratoarea ia mita, loc de dat
cu capul, dan suge pula, hai rapid, Basarabia go home, hai
steaua, hai ceahlau, hai dinamo, gagicile-s curve, mafia,
familia, parazitii, Hagi presedinte, afara cu ungurii, romanii
sunt cretini fraiere, o fut pe ma-ta cretin de ungur, sa-mi
sugi pula tiganule, profesorii sunt cufuriti, etc., etc) si
desene, acest camin te facea sa vrei sa iesi la plimbare, la o
bere jos pe Piezisa unde tot timpul era plin, oriunde
altundeva decat in maruntaiele lui de cacat.

Unde mergem Profule? Pai nu vreti sa mergem pana la Cetatuia,
la Belvedere, merita sa fim deasupra Clujului in aceasta zi
plina de soare. O.K. Un drum plin de bancuri, de glume mai
mult sau mai putin stupide. Urcam scarile. Soarele ne bate in
ochi, dar radiem de bucurie, lumina ne da o senzatie de
fericire. Tre’ sa fim azi la inaltime, spune Profu. ihi,
confirmam si noi. Picioarele incep sa ne doara, dar nu mai
avem mult, deja vedem Marastiul, Centrul, Manasturul, Hasdeul…
am ajuns sus. Suntem la inaltime. Ne oprim, fumam incet cate o
tigara. Fumul mangaie plamanii obositi. E mai cald decat ne
asteptam. O scoatem acum sau mai asteptam? O intrebare la care
toti zambim. Scoatem o tigara de hasis si cu picioarele
atarnand in aer o inspiram pe rand. Fericirea intra in piept.
Facem o poza. Toti trei imbratisati. Cuprinsi de soare. Nu ne
deosebim deloc de ceilalti urcati aici, toti radiaza de
bucurie si fericire. Poate toata lumea s-a drogat si a urcat
aici, primavara vine-n cap, vorba poetului de la Zdob si Zdub.
Poate ca noi suntem ca toata lumea. Drogati. La picioarele
noastre se intinde Clujul. Profu zice sa mai tragem una si sa
zburam. O.K.

8. Doar Oaia mi-a zis

Oaia mi-a zis ca istvan si ion o sa ma toarne. Mi-a zis ea ca
sunt turnatori, ca numai se fac ca sunt baieti de treaba,
fumeaza, beau, se distreaza cu noi, da’ de fapt sunt niste
turnatori ordinari, ca imediat ce vom face un pas gresit vom
fi pierduti. Nu se poate, ii spuneam eu Oii si imi mai faceam
o tigara. Vrei un fum? Hai, unu.

Cand ma simteam nasol veneam la Oaia unde mai mancam ceva, ea
imi spunea cat de destept sunt eu, cat de cultivat, frumos si
asa mai departe. Trebuie sa recunosc ca imi ridica moralul.
Ieseam de la ea alt om. Doar cu putine remuscari, de ce n-o
las odata pe Oaie, de ce n-o ascult niciodata. Oaia imi era
draga. Era desteapta parca, dar nu pun mana in foc, ca o
ascultam doar rupt, atunci cand ea imi spunea povesti. Spunea
ca ma iubeste si ca nu-i trebuie altcineva si ca spera ca
odata si-odata am sa ies din drumul asta gresit al meu si
poate ca o sa-i fiu recunoscator. Cateodata ma simteam prost
in fata Oii. Era de treaba Oaia, degeaba n-o ascultam. Cine
stie cate sfaturi bune mi-a dat, da’ parca vorbea o limba
minunata, asa ca eu ii ascultam doar melodia. Scumpa a fost
Oaia, trebuia s-o ascult.

Oaia mi-a zis ca istvan si ion o sa ma toarne, dar a trebuit
sa repete de multe ori pana sa inteleg ce vrea sa spuna. Eram
la buda si boram, ma simteam tare naspa, Oaia ma tinea de
umeri si atunci mi-a mai spus inca o data: istvan si ion au sa
te toarne. A mai iesit din mine un val de boratura si am
inteles. Oaia, i-am zis, nu vorbi asa despre prietenii mei, ca
ma supar si nu mai vin pe la tine. Nu fi prost, ba, mi-a zis,
o sa te futa astia de n-o sa fii bucuros dup’-aia. iti zic ca
stiu, stiu sigur ca astia-s turnatori si dupa cum i-au turnat
pe altii, asa au sa te toarne si pe tine. Oaia, calmeaza-te,
ce tot vorbesti? Ma faci prost, fraier. Eu stiu cu cine ce
fac, cu cine fumez - nu ma toarna. Ba o sa te toarne, cand ai
fost ultima oara in stare normala? Iti mai dai seama ce se
intampla in jurul tau, stii cum ma cheama? Oaia te cheama si
asta e realitatea mea, alta nu-mi trebuie, sa stii, nu fi
proasta.

M-a dus in camera si s-a culcat alaturi de mine. Nu Oaia ma
chema, tu esti oaie, daca nu o sa ma asculti pe mine. M-a
dezbracat, s-a dezbracat si ea si s-a catarat pe mine. Asa sa
fii totdeauna, daca ai fi asa nu s-ar intampla cu tine atatea
tampenii. Si-a dat capul pe spate si eu am inotat undeva
departe, unde nu calcase picior de om, unde nu trebuia sa
gandesti si sa actionezi.

A doua zi m-am intalnit cu Istvan si Ion. Hai sa tragem ceva,
mi-au zis. Am intrat intr-un bar, au scos un pachet de tigari
din care au luat una de hasis si am fumat-o. Vii cu noi sa
aducem niste iarba de la tara? O.K., am zis. Vin. Hai ca peste
cateva zile trecem pe la tine si mergem. Muzica era prea tare
si proasta, asa cum numai in Nico poate fi, am baut pe
ascultate cateva beri, am ras si am plecat. Tineam minte de
data aceasta ce mi-a zis Oaia, asa ca am mers la ea.

Oaie, m-am intalnit cu Istvan si Ion, m-au chemat sa mergem in
munti dupa iarba. Am zis ca ma duc. M-am gandit la ce mi-ai
zis, nu stiu ce sa spun. Sunt prietenii mei. Prieteni o pula,
imi raspunde suparata Oaia. Ai sa vezi, daca ai sa ramai asa
prost. Du-te dupa iarba, nimeni nu o sa poata sa te mai scoata
din rahat. Bine. Fumezi? Am sa fiu mai atent. Daca se intampla
cu mine ceva, suna-l pe Nash si spune-i ca m-am casatorit, iar
istvan cu ion vor fi vornicei. Bine?

Peste cateva zile am fost cu Istvan si Ion dupa iarba. Totul a
fost bine, dar la intoarcere Ion mi-a zis sa tin iarba la mine
un timp. Am luat-o, m-am dus in caminul XVI, era vineri, deci
pana luni nici vorba de curatenie, asa ca am aruncat-o la
marginea gramezii de gunoi de langa baie. Nici dracu’ nu s-ar
fi bagat acolo. Am mers in camera si am curatat tot ce ar avea
vreo legatura cu drogurile: pipe, bulibuleatore, ramasite de
travca, chistoace ramase dupa fumat etc. Dupa care o curatenie
obisnuita. Am mers la Oaia si ea, desi ingrijorata, a fost
foarte bucuroasa sa ma vada. Inca nimic, totul e in regula?
Da, scumpa Oaie, ‘n-regula.

Hai sa bem undeva, i-am zis. A, esti mai prevazator, totusi?
Bine, daca vrei tu. Am mers pana in Pub, unde era concert cu
Celelalte cuvinte. M-am intalnit acolo cu Allbe si Profu, asa
ca, cu toata frica… Am fumat ceva, combinand cu vodca si bere.
Dupa ce ne-am luat doza, concertul ni s-a parut extraordinar,
am inceput sa sarim, sa dansam, chiar alaturi de noi incepuse
o bataie, picioare, pumni in bot, dupa ritmul muzicii, pe noi
ne durea in cot, noi eram cu problemele noastre, de fapt fara,
eram in muzica, in halucinatiile noastre frumoase din care
nimic nu ne-ar fi putut scoate. Cand am obosit un pic, am mai
fumat o data, cred ca fumasem nu mai putin de vreo patru ori
atunci, asa ca eram absolut toti varza, de abia mergeam,
semanand probabil cu niste fantome. Mai luasem si niste bere
si ni se facuse foame - prabila na havcu, cum spun baietii,
asa ca am mancat pana ni s-a facut rau paine cu untura si
ceapa. Allbe a iesit fara sa ne previna, am iesit si noi, era
afara, ii era rau, vroia sa borasca, asa ca am plecat.

Cand am ajuns in camin era spre dimineata si incepuse sa ma
lase. Am adormit si m-am trezit de lovituri de bulan in usa.
Asa deci. Imediat. M-am spalat pe fata, apoi le-am deschis.
Actele. Apoi controlul. Se vedea ca se asteptau sa gaseasca
ceva, erau dezamagiti. Si-au cerut scuze de deranj si au
plecat, eu am mers la baie, am luat pachetul cu travca de la
gramada de gunoi, mi-am facut o tigara si apoi m-am culcat sa
privesc filme cu desene animate. Au fost faine, foarte vesele,
eu eram in rolul unui ciobanas pe care doi pidari au vrut sa-l
futa, sa-i ia oile, da’ ciobanasu’ chema pe baietii sai si le
lua iarba pidarilor, plus o pizdeala buna, ca sa stie.

Cand m-am trezit, am baut o cafea, fumat tigara, imbracat si
coborat. Un telefon. Nashului. Asa ca nu i-am mai vazut
niciodata pe Ion si Istvan. Nu stiu unde sunt, daca mai sunt.
Nici nu ma intereseaza. Am incredere in Nash. Moarte si
pizdeala pidarilor si gavniucilor, muie.

9. Calugarul si moartea

Sa-ti povestesc despre moarte, despre sinucidere. Despre viata
pana la 90 de ani. Despre prietenie. Despre lasitate. Despre
nebunie. Despre...

Veneam de la scoala, stateam atunci in caminele liceului de
transporturi din cartierul Gheorghieni. Eram plictisit,
satural de locul asta scarbos, plin cu mecle imbecile (intr-o
dimineata Allbe mi-a zis cand treceam pe langa liceul ala de
transporturi cu curtea plina de liceeni: uite, cata lume si
toti sunt cretini). Din fata veneau doi tipi obisnuiti, in
sensul ca obisnuiti pentru acele locuri, fluturand din maini
si cu sepci. Unu' era in blugi maro si camasa kaki de militar,
cu sapca rosie, iar celalalt se misca lent, radea cu glas de
rusoi. M-au strigat. M-am mirat, i-am privit mai atent in timp
ce se apropiau de mine. Parca imi era ceva cunoscut in figura
aluia cu camasa kaki.

Ce faci, bai Yo, fugi de mine? Baston? Ne-am cuprins, nu ne
mai vazusem de vreo jumatate de an. Ce faci, ba? Doar acum
incepe sesiunea! Mi-am bagat picioarele. M-am saturat. Am mers
pana la mine, am baut o cafea si dupa aia desigur in Pub.
Celalalt era Tolstoi, un baiat simpatic, ingerul pazitor al
lui Baston in ultima vreme, cum aveam sa inteleg mai tarziu.
Mesele nu sunt de sticla?, m-a intrebat el. Nu, de ce? Baston
in ultima vreme strica cu capul tot ce e pe masa cand se
imbata. Nu, nu-s de sticla. De lemn. Patru halbe, a zis Allbe,
nu, opt, a comandat Tolstoi. O sa se rasufle, comandam mai
tarziu. Nu se rasufla. Cand a fost adusa piva, cei doi le-au
sorbit pana la fund dintr-odata. Am urmat si noi exemplul lor.
Peste vreo ora jumate eram crita. Baston incepuse sa bata cu
capul in masa si sa planga, iar Tolstoi statea infumurat.
Cere-ti scuze, ba Tolstoi, ii zicea Baston. Esti un psih, ba
Baston, nu-mi cer scuze. Baston mai da un cap in masa. Si asta
a mai fost un motiv de baut. Apoi s-au impacat - inca un
motiv. Asa ca am mers pe la trei spre camin, atunci cand se
inchidea Pub-ul. Pe drum dansuri, tipete, era sa se ia niste
gabori de noi ca nu le-a placut ca loveam cu picioarele un cos
de gunoi. Chiar langa strada Artelor si Beethoven. Dar am
sters-o repede.

A doua zi aceeasi poveste. A treia aflasem ca niste pizdiuci
se vaibesc tot timpul de niste patani de-ai nostri, asa ca
Baston si-a luat un instrument si am mers la aia. Erau numai
cativa, doar unul din aia pe care ii cautam. Au fost repede
linistiti, desi la inceput erau dispusi sa jongleze cu
limbajul ala al lor de cacat. Au spus poezii baietii, le-am
facut niste poze, tare misto a fost. O poza era cu aia mimand
o echipa de fotbal. Baston a cantat, apoi i-a pus ca cante si
pe aia in cor. Chiar le-a oferit si bere. Apoi a inceput
interogatoriul. Dupa cateva palme Baston i-a aratat
inculpatului aparatul de tortura, daca nu va raspunde si nu va
fi baiat cuminte: un fel de ciocanas (asta-i de dat in cap)
care avea incluse un fel de cutit brut (asta-i pentru masele)
si unul mai subtire (asta-i pentru ochi). Nu-l stiusem in
ipostaza asta pe Baston, asa ca am ramas cu gura cascata. Nu a
fost nevoie sa mai rugam o data inculpatul, isi facuse efect
instrumentul si privirea calma, anormal de calma si sadica a
lui Baston. Ne-am inteles perfect. A doua zi urma sa mai facem
o vizita, sa ne aduca cate o bere.
Dar a doua zi nu mai era nimeni, apoi am gasit pe cineva,
faceam ancheta cand a aparut o echipa care nu incapea in
camera. La inceput am dat si noi in stanga si-n dreapta, dar
pana la urma ne-au imobilizat ca nu ne mai puteam nici macar
misca, atatia erau. Ochi umflati, buze sparte etc. Nasol. O
echipa din Hasdeu a zis ca vine sa facem un show, dar era prea
tarziu. Grasii (caci erau majoritatea anormal de grasi) au
disparut.

Peste inca vreo cateva luni Baston iarasi m-a vizitat. De data
asta era si mai rau. Nu-l mai vazusem niciodata inainte asa de
decazut moral. Nu stia ce sa faca cu el. Venise cu Nik, care
semana cu un killer, cred ca si era. A stat cateva zile si am
mai baut, vorbea tot timpul asa, ca unul care isi iese din
minti.

L-am mai intalnit o data, arata foarte bine, am crezut ca i-a
trecut, dar mai tarziu am auzit ca s-a calugarit. L-am vazut
si asa, adica in haine de alea, negre, de calugar, ii sta
bine. S-a mai linistit. E acelasi. Baston e numai unul. Desi i
se schimba numele. E absolut acelasi, doar ca si-a gasit
linistea pe care toti o cauta, dar pe care de obicei o gasim
la capat de drum, asta poate e lasitate, poate nu, e greu sa
te gandesti la asa ceva, mai ales cand ti-a fost sau iti este
prieten. Cred ca initial a vrut sa se sinucida, o sinucidere
lenta in manastire. Apoi in singuratatea si nebunia lui l-a
gasit pe Dumnezeu. Cine vorbeste acum cu el ca si cu un
calugar din filme primeste raspunsuri corespunzatoare. Dar e
acelasi. Bateti si vi se va deschide - Baston a batut cu capul
in masa pana i s-a deschis.

10. Sa moara Dana

Sa moara Dana - vorba preferata a lui Bobdylán. Sa moara Dana,
daca azi nu ma fac muci, sa moara Dana, daca azi nu ma fut,
etc., etc. Hai sa-ti povestesc despre el. Am trecut prin multe
cu el - stii ca-mi esti cel mai bun prieten, mi-a zis odata
dupa o cearta stupida, puteam sa-ti trag un scaun in cap,
puteam sa merg la gabori, nu te inteleg, zau ca nu te inteleg.

Bobdylán ma surprindea uneori cu fraze ciudate, foarte
ciudate, ii ceream explicatii si el ma intreba, de ce, ba, nu
mai tii minte ce zici? - e vorba ta. Adevarul e ca mi-a fost
un prieten bun, stiam ca oricand pot merge la el la o cafea,
asa cand eram distrus, Bobdylán putea sa ma amuze, inseamna
foarte mult acest lucru, era uneori cam cretin, dar la urma
urmei cine nu este. Eu recunosc intotdeauna ca sunt cretin si
imbecil. Dar nu oricine poate sa-mi spuna acest lucru, nu.
Bobdylán putea sa fie foarte cretin uneori, ceea ce putea
sa-mi placa sau sa ma enerveze, dar uneori era singurul care
ma intelegea cu adevarat, de-aia mi-e dor de el, da, de ce sa
nu recunosc? Ma intelegeam adesea stand de vorba cu el, nu, nu
asa cum credeti, am vorbit cu el foarte rar serios, cand era
sa ne batem, pur si simplu vorbeam aiurea impreuna, dar aveam
un fel de alfabet al nostru, uneori cand eram mai multi la
vreo gluma de-a noastra radeam doar noi, ceilalti uitandu-se
la noi ca la idioti.

Bobdylán ma si stresa uneori, fiindca venea si el la mine
distrus, trebuia sa stam de vorba, sa-l linistesc si uneori
dupa ce-l linisteam, treceam eu in starea lui de stres. Asa am
intrat odata intr-un geam de doi metri dupa o discutie cu el.
Asa am mai picat cateva examene, dar nu ma supar, desi e un
cretin si cum am mai spus-o, mi-e dor de el. Bobdylán fuma
mult, dar nu-si lua tigari niciodata. Ca un semn al
respectului, Bobdylán imi cumpara uneori tigari, fie si la
bucata, plus cateva beri cand eram lefter. Zicea ca ar fi
misto sa stam intr-o camera si eu eram de acord cu el. Ar fi
fost haios. Sa moara Dana daca nu. Dana e fosta colega de
banca de la scoala a lui Bobdylán. Sa moara!

Intr-o seara in camera de la camin am organizat, de fapt nu am
organizat, asa a fost sa fie, fumasem cateva tigari de hasis,
am vrut sa mai continuam si am mai luat niste vodca si bere.
Chef. Numai ca eu nu mai tin minte cum imi pierdusem cheful.
Vorbeam cu Bobdylán, ii spuneam ca toti sunt ratati,
indiferent ce au facut, ce vor face si ce au vrut sa faca.
Fiindca tot timpul pierdem, pierdem prieteni, iubite, din
greutate, din minte, pierdem viata, moartea, timpul, si chiar
daca am castigat ceva ce ne-am dorit foarte mult, ni se rupe,
fiindca pierderile lasa locuri goale, care mai tarziu nu se
vor mai acoperi niciodata, niciodata, G, ma intelegi? Suntem
niste locuri goale, suntem o gaura din tricolor, o gaura
adanca in piept, nu avem macar curajul sa ne sinucidem, suntem
nimicuri, toti, ceea ce facem nu este niciodata de-ajuns, de
ce nu terminam odata, de ce nu ne sinucidem? De ce continuam
sa mergem dintr-un cacat in altul nerecunoscand miile,
miliardele noastre de esecuri, de ce bagam in fata
lucrusoarele, mici lucrusoare care nici macar nu se pot tine
in golurile noastre, suntem toti niste ratati, niste cacaturi,
Bobdyláne, nu stiu cum putem fi asa, dar altceva nu putem fi,
asa ca intr-un fel nu avem dreptul sa ne batem joc de
sinucigasi, ei s-au golit dintr-odata, nu au asteptat sa li se
mareasca gaura din piept pana sa le ia locul, pana cad ca
niste caramizi, asta suntem toti, Bobdyláne, niste caramizi de
cacat, cadem la rand, nu facem nimic, doar iluzii, stii ca nu
sunt romantic, da' tot ce facem e cacat, mai bine e sa nu faci
nimic, dar absolut nimic, ce vei pierde? Ceea ce n-ai avut
niciodata, ceea ce n-o sa ai, hai zi lucruri, Bobdyláne, pe
care merita sa le faci, nu cred ca imi vei zice politician,
nu, profesor? Sa te transformi in ceea de ce radeai odata tu,
sa moara de ras elevii, studentii, de ramasitele tale mintale,
dar sa taca in prezenta ta ca nu cumva sa-i pici, sa te
salute, dar in sinea lor sa te dispretuiasca, sa zica in sinea
lor dupa ce te-au salutat cretin batran, sau cacat de caine,
sau clasicul 'zda ma-tii, asta? In fine, poti deveni un
profesor bun, nu neg asta, dar niciodata nu stim ce se
intampla in sufletele acestor oameni, care de obicei sunt
neglijati total in universitati, cuvantul lor este 0, fiindca
toti pierd, absolut toti pierd, chiar acum cand iti vorbesc si
tu si eu pierdem ceva, crede-ma, Bobdyláne, m-am zaibit, nu
mai vreau sa pierd nimic, asa ca nu mai vreau in viata mea sa
fac ceva, de aia mi-e simpatic Maradona, si-a bagat pula in
tot si a plecat in Cuba si se drogheaza, ce conteaza ca a fost
cel mai mare fotbalist, intelegi, ce folos daca nu vrea, n-are
el chef sa dea interviuri, vrea liniste ca fiecare, dar nimeni
nu intelege acest lucru, toti il fut ca nu vrea sa dea
interviuri ca... pula mea... si dus a fost Maradona in insula
Nirvanei, Cuba, cine n-are frica de Fidel Castro sa mearga si
sa-i ceara un interviu, sau Salinger, sau... sunt mii de
exemple, Bobdyláne, doar singur stii, ceea ce facem noi e
nimic, de-aia ma duc eu regulat in nirvana, de aia ma droghez
ca porcu', de-aia mi se rupe, nu invinuiesc pe nimeni de
nimic, chiar daca sunt toti un cacat, un mare cacat,
Bobdyláne, nu merita de facut nimic, nu merita sa fii nimic,
poate sa te sinucizi, dar si asta e un rahat, desi poate e mai
bine decat sa traiesti ca pula, sa imbatranesti, sa-ti puna
capacul, sa te arunce intr-o groapa si sa te manance viermii,
Bobdyláne, poate e mai bine sa te sinucizi, poate da.

Eram intr-un soi de transa in care intru de altfel destul de
des, dar il hipnotizasem pe Bobdylán, care de data aceasta era
serios, il gruzisem, ma gruzisem si eu, Bobdylán nu mai facea
glume, era serios. Am mai baut ceva si am iesit din camera, nu
mai puteam suporta atmosfera, am luat-o aiurea pe Piezisa,
apoi prin Parcul Central, pe langa lac, apoi spre Somes, am
ajuns pe pod, am stat asa fara nici un gand, eram gol, absolut
gol, fara nici un gand, priveam doar apa extraordinara care
imi parea vie, bestiala, vroiam sa ma arunc in rau, simteam
nevoia, un fel de eliberare, desi nu gandeam, mai mult simteam
frumusetea apei si dorinta de a ma uita in ea. Eram aplecat
deasupra raului, cuprins de muzica lui, cand Bobdylán a pus
mana pe umarul meu, m-am intors, mi-a zambit, ce faci? iata,
vroiam sa ma arunc. Tu? Eu ma plimbam. Hai, te arunci? Dupa
care am izbucnit ambii in ras, am mers la gara, era spre
dimineata, toate barurile inchise, asa ca am mers la gara, am
mancat cate un hot-dog, am baut cateva beri si ne-am intors in
camin. Sa moara Dana, daca nu a fost asa!

Sau cum se imbata Bobdylán si nu se obosea sa articuleze nici
un cuvant, dar urland tot timpul aaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAA!
AAAAAAA! Ceea ce te facea sa mori de ras sau te irita la un
moment dat. Uite-asa era Bobdylán, prietenul meu. Caine, imi
zicea el adesea, ne facem azi varza? il luam si pe Fane
Babanu, pe Sorel, pe Brandy si ne facem varza, ce zici? O.K.,
ziceam si ne faceam varza. Sau ne matoleam asa amandoi in Nico
pana dimineata cand oamenii normali sunt mahmuri si vin la
prima bere. Atunci noi mergeam la bancomate sa mai scoatem
ceva bani sa-i mai bem. Cretin a fost Bobdylán asta. A fost
fiindca intr-o zi s-a evaporat. A disparut. Ca si cum nici nu
ar fi existat. Pe unde-o fi acum, prin Sicilia? Daca ar trebui
sa ucid pentru cineva, as ucide, zicea Bobdylán. Daca ar
trebui sa vand droguri, as vinde. Numai nu in Romania. Si dus
a fost. Cretinul dracului. Sa moara Dana daca nu ne intalnim
prin Columbia sau Cuba! Tu ce zici? Unde ai disparut?

11. Un sandwich

Te poti droga cu absolut orice. Prietenul meu Kerouac se
drogheaza cu sandwichuri, cu placinte, pateuri, hot-doguri,
hamburgeri etc. Toti il considera un nebun, sau cel putin dus
de pe fix. Ce face Kerouac ca toti sa-l priveasca cu
suspiciune?

Mie mi-e mila de Kerouac. Este atat de timid, saracul. Si
foarte singur. Seamana cu un gandac de bucatarie salvat prin
minune dupa ce semenii lui au fost sprayati. De-aia incearca
sa manance tot, toate placintele si sandwichurile. E o chestie
de timp. Sprayul pana la urma il va prinde si pe el, va manca
si el din acele seminte otravite, de-aia e foarte singur si
trist. Este atat de bun Kerouac si atat de deplasat. Mi se
pare ciudat ca cineva sa fie suparat pe el.

Si totusi sunt atatia suparati pe el, ca nu le-a intors
cartile, datoriile, atatea altele. Dar Kerouac, cred, nu face
lucrurile astea intentionat, pur si simplu e foarte singur, ii
trebuie un sandwich si nimic altceva. Poate o bere. Dar se
lasa de atatea ori de baut. Caci prietenia, galagia de la
betie e falsa, totul e extrem de fals in capul lui Kerouac,
de-aia vrea sa scape. Dar falsitatea il cauta, il loveste, se
vede pe el fals si vrea sa se sinucida, nu mai stie unde sa
fuga, peste tot a fost, nicaieri nu a scapat de sine, peste
tot a dat de obsesiile sale, peste tot gandaci, sobolani,
fluturi, flori galbene.

Vorbesti despre el ca si cum i-ai cunoaste toate gandurile si
simturile. Un drogat, am in vedere unul care stie sa se
drogheze, simte durerea, bucuria, simte atmosfera care macina.
Cu Kerouac te gruzesti daca nu-l prinzi in jocul tau, sa stii
ca poate fi foarte vesel si asta e cel mai amuzant, cel mai
haios si mai sincer ras. Mi-a placut intotdeauna de el, desi
uneori fluturii lui ma intristau.

Si Kerouac nu se drogheaza?

Ba da. Cu sandwichuri.

Cum asa?

Pai, nu l-ai vazut cum mananca un sandwich, zici ca a uitat
tot, de existenta lui, de lume. El e sandwich atunci. Traieste
gustul, timpul in care mananca. Aceasta uitare mi se pare un
drog. Daca l-ai droga pa bune pe Kerouac, cred ca n-ar avea
nimic. Poate ti-ar cere un sandwich.

Unde e el acum? Nu zicea ca mai trece pe aici?

Ba da, dar e bine daca el ar sti unde e. El urmareste doar
jocul gandacilor lui din piept, la altceva nu e atent, nu ca
nu ar vrea, dar nu poate, uneori am impresia ca daca i-as rupe
un deget (sunt des tentat) i-ar curge toti gandacii, fluturii
si sobolanii afara.

Dar ce-ar ramane atunci din el? Il stiu dintotdeauna cu
ganganiile astea. Ce-ar ramane?

Un sandwich.

12. Again in sky

Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l
cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar
abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu
Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor
- arabi, greci, albanezi si basarabeni - langa Buru era si
Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa
facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua
tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi
gruzit si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem
la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe
ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa
fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde
viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba?
A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti
cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe
tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au
terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati
pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea
ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate.
incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu
versiunea sa, de ziceai ca acele poze sunt o imensa papusa
ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii.
Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe
Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am
halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e
un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am
pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars,
nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si
Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa
priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus
departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand
ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe
Bobdylán, spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in
capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina din
pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc
nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare
cufundat in linistea, in visele lui. Simteam cum o rana mare
incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai
simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca
imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere.
Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa
ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a
fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa
halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa
noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de
tigara fac din acest Pub un refugiu ideal, un loc unde te
doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor
cazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am
vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt
multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal,
la televizor. incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti
O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti
maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai
privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un
starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de
pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un
miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la
capat. Un tunel intunecos, eu circul cu masina prin el. Din
tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii
mele. Viteza, bucurie, culoare.
Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca
niciodata. Sa intru si iar sa intru in acest tunel intunecat
al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost
lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie
Ted si ne intreaba: ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

Poftim?

Ce doriti, domnilor?

………………………………………………………………………

13. Du-te dracului!

Ca m-am saturat de tine, esti intr-adevar un cretin, mama
dracului de drogat imputit, un porc, un nesimtit, un badaran,
o conserva careia i-a trecut termenul, un blea, un vagabond,
un shit, un fucking shit, ce faci tu de fapt, ce faci, ba, iti
bati joc, te amuzi, lucrezi, i? Fuck you!

Esti trist, esti gruzit, ce-i cu tine de fapt? Mai fumeaza o
tigara de travca, mai ia un pumn de pastile si tai-o! Sa-ti
fie bine, sa-ti fie haios!

Taie-ti capacul craniului si fa-ti scrumiera, bate-ti cuie in
picioare, scoate-ti ochii si viseaza mai colorat, fa din
degetele tale chiftele si din ficat pateu, creierul da-l la
porci ca nu e bun de nimic, e toxic, ba, pula, ma auzi, in
pizda ma-tii, cu tine vorbesc, ma auzi? Cacat ce esti tu,
curva ordinara!
Baga-ti limba in priza, fa din matele tale imputite
spanzuratoare, carnea ta da-o la fotbal, sa fie ucisa pana va
ramane doar gunoi, praf de cacat, iar scalpul - cos de
mizerie.

Iar gandurile tale idioate, sentimentele tale pe care singur
nu dai un parai, ce sa faci cu ele, ba, pula? Zi tu, ba. Ce sa
faci? Vezi cumva pe cineva care sa aiba nevoie de ele? Nu esti
bun nici macar de muzeu, esti total expirat, esti mai putin
decat un avort, mai putin decat sperma imprastiata pe podea.
Ce sentimente ai tu, zi, ti-e cumva foame puisor, ti-a caca?
Sau ganduri? Te trezesti, bei cafeaua, fumezi tigara si ce
gandesti, cacatule? Gandesti cleiul imputit din gura, de-aia
bei cafea, ca sa nu-ti simti gustul tau personal de
imputitura. Apoi ce mai gandesti? Sa tragi un joint ca e greu
asa, nu? Si apoi, a, da, apoi pa ganduri, ca incepe arta, nu?
Arta de cacat, ba, drogatule, lada de gunoi ce esti, du-te
dracului!

Acum lasa-ma pe mine sa vorbesc, uita-te la mine si asculta,
fantoma pizdii ma-tii. Ti se opreste, ba, odata moara sau iti
fut o bara in cap si te arunc pe fereastra, asculta aici
alcoolic cretin, vrei sa dai lectii acum, vrei sa ma educi?
Educ-o pe ma-ta, ba, sa faca avort cand te simte, de fapt, da,
e prea tarziu, te-a cacat, e tarziu, e prea tarziu, trage apa
la buda. Ce alegi: 1) te impusc in cap, 2) mori singur, 3) te
sinucizi, te ajut eu, daca vrei, iti spun cateva metode
sigure. Cam atat am avut de spus, de fapt, de raspuns, daca te
bagi in seama, zi repede, n-am timp de pierdut cu pensionarii,
tre’ sa-mi iau doza, da’ pe tine asta nu te intereseaza, deci
zi 1), 2) sau 3), hai repede, sa terminam odata daca tot
insisti, castrat fraier, hai sa-ti arat eu arta!

14. Romania

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era
imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se
implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in
Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania!
Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la
mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se
infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate,
fericire, nu mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem
si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren,
atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor
infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau
total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a
studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania.
Cateva ore lungi in Ungheni, apoi iasi, iata-ma facand
cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat
aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo
sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul!
Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung
caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band
cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai
nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine
estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa
cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile
universitatii pe care le vedeam aici cu cele de acasa. Nu mi
se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor
de orasul meu, de prietenii veniti in ultima zi sa ma vada,
numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile abia luminate ale
Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul
meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez
si de prietenii mei, acele ore din iasi parca incercau sa ma
faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta
tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai
departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de
suportat lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea
departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sandwichuri si cautand alt
bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar
pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa
ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo
patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai
frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in
compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm,
dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si
noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, neavand habar ca trenul sta mai mult aici. Nu
ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in
iasi. incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu.
Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e
sambata), altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in
sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere
pana luni. Eu cu Cipi mergem sa cautam facultatile noastre. Un
oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai
ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul
Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da,
crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca
in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara,
auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un
tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi
isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti
basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta
pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici,
karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a
Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept,
sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat
iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la
litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt
oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma
cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La
liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat.
Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea
silei si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, a
deceptiilor. O poveste despre degradare si presimtirea mortii
la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de
litere, a naduselii din unele sali de curs. A te simti o vita
proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului
de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori
2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat.
Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.,
etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor
care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem
desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la
Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da’ cate
glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat
de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

M-au bagat cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la
litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai
mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba
romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa
beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la
facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia,
istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati
odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta este inceputul spulberarii
visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea
la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat
sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi
inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata,
fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai iau notite, sa nu mai scriu in
caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi. Am obosit
sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight
club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?

15. Bobdylán

Servus, Bobdyláne!
Uite ca mi-am amintit de tine. De fapt nici nu te uitasem.
Ti-am mai scris o data, am fost cam epuizat in ultima vreme,
de-aia numai atat. Nici macar nu stiu daca tu mi-ai scris sau
nu. Aveai adresa la care mi-am uitat parola. S-ar putea sa-mi
fi scris pe ea. Dar s-ar putea sa nu-mi fi scris. Cine stie ce
e in capul tau, draga Bobdylán?

Unde esti tu acum, prin Sicilia? Ai reusit pana la urma sa-ti
bagi picioarele in Romania asta. De unde esti tu probabil te
doare in cot de ce se intampla aici. Mai bei o vodca, mai
fumezi si asa trece doru’. Sau Doru, sau Dan. Cum vrei tu. Cum
e apa acolo in mare? inca nu te-ai saturat de apa? Stiu ca
tare iti mai placea! Apa cu gustul patriei si al sentimentelor
legate de ea.

Bobdyláne, imi aminteam zilele astea de tine. Ca nimeni nu
poate inlocui zambetul tau cretin. Imi aminteam de zilele
frumoase si nu numai. Dar si zilele urate deveneau pana la
urma frumoase, nu? Cu o vodca, o bere, niste cartofi prajiti,
la tine. Sau o iarba. Desi imi ziceai din cand in cand sa las
ritmul ala ca o sa innebunesc. Ce mai conteaza, innebunesti
sau nu? iti schimbi doar punctul de vedere, devii brusc
fericit. Asa ca-n filme.

Ai tot vrut sa vezi Chisinaul, dar n-am mai reusit. Poate ca
la anul. Sau ne vedem in Sicilia? Esti cumva mare pistolar
acuma? Sau esti pacifist? Sau te doare capul? Sau? Am auzit ca
ai o gagica misto cu cercel in nas si cu blugii varza.
Probabil ti-i dor totusi de Romania! De aia ti-ai gasit asa
gagica misto!

Bobdyláne, nu fi rau cu italienii. Ca-s neam de latini si ei.
Imi cam pute a muzica latino toata treaba asta. Mai tragi din
cand in cand cate un fum pentru Romania? Sa stii, nu-i frumos
sa-ti uiti patria. Mai faci cate un aaaaaaaAAAAAAAAA de ala
frumos cand te imbeti? Frumos mai cantai Bobdyláne!

Plecarea ta imi aminteste de ziua aia cand am fumat la tine cu
Fane Babanu un joint, apoi am urcat cu inca o tigara in XVi,
ca aveam cas acolo. Cum pe drum am vazut cativa gabori cu un
prieten de-al nostru intre ei. Chiar ne-am salutat. Apoi am
intrat in camera, tu te gruzisesi rau de tot, cand am vrut sa
fumam te-ai speriat si mai tare si ai fugit acasa. Atunci eu
cu Babanu am pus o caseta cu Cypress Hill si am dansat si am
ras pana spre dimineata. Stii, atunci mai radeam si de tine,
ca ce pierdusesi, nu ai putut sa astepti un pic. Mi-am amintit
asta numai asa, ca sa te necajesc un pic.

Bobdyláne, ai grija de tine si mai scrie-i lui Yo. Dar nu pe
adresa aia in care nu pot intra. Nu, Bobdyláne, zau, ca nu
stiu ce se intampla. Poate ca ar trebui sa merg acum la Somes.
Desi mi-i o sila de tot. M-am saturat de toate locurile, de
toate gandurile mele. Mai scrie si tu, porcule, poate ai sa ma
faci sa rad, asa cum faceai odata.

Sau ca la cenaclul ala, mai tii minte? Tare scarbosi mai
suntem si noi uneori, asta trebuie sa recunosti. O.K. - cam
atat am avut de spus, vorba cantecului, mai mult nu ma enerva
ca te plesnesc. Transmite un pusi pentru Sicilia din partea
mea. Si pentru aia cu blugii varza si cu cercel in nas.

PaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!

16. Pasare

Unul dintre refugiile mele preferate era la Ski si la Oedip.
Sentimentul linistii, al pacii. Ski ras pe cap si Oedip pletos
- ambii foarte veseli, dar afirmau cu mana pe inima ca viata e
un lucru de cacat, pa bune, cacat.

Oedip vorbea mai tot timpul la telefon, bea bere si privea
tavanul. Zicea ca nu poate sa-i inteleaga pa multi care
alearga dupa bani, se screm saracii, desi nu au ce face cu
banii. Nu mai simti gustul lor cand ai prea multi. Cacat,

iata, zicea el, eu sa am de parizer, paine, bere si vodca, ca
altceva chiar nu-mi trebuie. Uite si la sportivii astia,
saracii, ce alearga, nu e mai bine asa ca mine, sa stau toata
ziua in pat, mananc paine cu parizer, citesc ProSport, daca
sunt mahmur, beau bere si apa minerala, daca nu - vodca. Asta
viata, nu sa alerg ca un cretin sau sa sar cu curu’ in nisip!

Ski se scarpina in cap si spunea ca odata o sa-si bage si el
pula in toate. Paula, mai zicea, ca sa i se adreseze frumos.
Ski nu stia daca e misto sa bei bere si sa mananci parizer cu
paine. El ar fi mancat mai bine o ciocolata sau, nu stiu ce,
ceva dulce sau carne, cu chestia cu mancarea era total de
acord, dar cu sportul nu, zicea ca e misto sa alergi.

Si eu eram de acord cu ei, da, viata e un cacat. Poate sa
tragi un fum e misto. Si sa dansezi cu Oedip si Ski si dupa
asta sa mananci, sa bei (eu un suc mai bine) si sa dormi. Da,
cred ca asta e cel mai misto.

Comunicarea este caracteristica progresului - motiva Oedip
lungile lui convorbiri telefonice. Sincer sa spun, mie nu-mi
prea place sa vorbesc, sa discut, mai bine beau o bere, dar la
telefon e alta treaba, nu se compara. De pilda, poti sa razi
in timp ce vorbesti cu cineva serios. Sau sa zici du-te-n pula
dupa ce inchizi. E super. Sau sa-l suni la cinci dimineata pe
Cartarescu (daca ai reusit sa-i gasesti numarul) si sa-l
intrebi: ba, Mircea, ba, ce e cu Orbitorul asta al tau? Ce tot
scrii acolo, te-ai dilit, nu e serios, Mircea, nu e serios!
iata, asta e progresul stiintei, asta postmodernitate!

Ski: nu, progresul stiintei e computerul, ba, internetul,
vorbesti cu cine vrei, citesti ce vrei, ce intelegi tu? Tu sa
te joci la acolade, sau cum ii mai zice si carti, habar nu ai,
ba! iti radiezi doar creierul cu celularul tau.
Apoi faceau niste cartofi prajiti, sau sandwichuri cu parizer
si pace.

Dupa care Ski la computer, Oedip la celular, eu in buda sa
trag un fum pentru Dumnezeu, ca le-a facut pe toate simple si
frumoase.

Si femeile, mai intrebam eu, da, cu femeile e frumos, zicea
Oedip, dar transpiri, nu prea ai cu cine vorbi, mai bine e
totusi cu telefonul. Ba cu femeile e asa cum spunea Al Pacino,
zicea Ski, e ca ciocolata, satisfactia mancarii, ai mancat si
ai uitat.

Ordine, postmodernitate: Oedip vorbeste, Ski scrie, eu fumez
la buda. Apoi ne transformam toti trei in pasari si zburam
deasupra unui cacat rotitor.

17. O pijama murdara de sange

Atunci l-am vazut pe Sobo mai trist ca niciodata. Era
dimineata, dar noi ne simteam deja foarte naspa. Hai la o
bere, a zis Pipi. Am mers in crasma cea mai apropiata. Ne
simteam foarte prost in dimineata aia luminoasa, calda, verde
din cartierul Rascani, alaturi de sectia de politie.

Ne-am luat bere si ne-am asezat jos pe ciment. Am inceput sa
tremur si Sobo mi-a propus scurta lui. Am refuzat tinand cont
ca lui Sobo totdeauna i-e frig, ca, desi se imbraca cu o suta
de tricouri, pulovere, scurte, oricum i-e frig. Si Pipi
tremura si spunea ca simte ca se sufoca. Ne-am ridicat si
ne-am asezat pe scari langa iesire.

Sobo ne-a spus ca s-a terminat cu prietenul lui care luase o
supradoza si de vreo saptamana sta la reanimare. Ne tot ruga
sa-i aducem ceva pastile macar, orice, ca nu mai poate. Cineva
i-a dus o punga si un clei Moment. La autopsie plamanii ii
erau intariti de la cleiul uscat. Creierul i se desfacuse, se
faramitase, asa ca i-au pus in loc, in craniul gol, o pijama
murdara de sange. Hai sa mergem undeva sa fumam, le-am zis si
am luat-o pe strazile verzi, frumoase ale Chisinaului. Ce fain
e, a zis Sobo chiar cand traversam podul. Eu tineam in mana
stanga din buzunarul scurtei o tigara de marijuana. Viitorul e
in mainile tale, ba. Ziua incepuse prost, dar se va termina
bine, se pare.

18. Ski,

Cred ca ai dreptate, toti sunt tampiti, cum ti-ai facut tu
geanta si ai plecat la razboi, asa imi vine si mie acum, Ski,
sa fac ceva numai sa uit de mine si de tot. Sau ca si Kerouac
sa sar dintr-un tren in altul, poate, poate mi-oi gasi
linistea. Unul vorbeste numai in versuri, altul in proza,
altul se teme sa stea in casa, altul afara, altul de parinti,
unuia ii plac filmele indiene, altuia telenovelele, altuia
sotia celuilalt, altuia ii place ma-sa, altuia tat-su, toti
sunt tampiti si nu am simtit niciodata mai bine asta ca acum.

Am iesit din troleu mort, am mers la Buru, nu l-am gasit
acasa. Am mers la Fane Babanu - nici el. Allbe era plecat, am
mers la un film si cand m-am intors acasa Bob isi facea
programul pentru a doua zi: ora sase trezirea, sase si cinci
spalatul dintilor etc., etc.

In fiecare zi Bob isi face programul pentru a doua zi, dureaza
cateva ore, dar nu conteaza, oricum nu il respecta,
principalul e sa fie facut. Apoi meditatia, iarasi cateva ore
cu intrebari fundamentale: merita sa traiesti, merita sa te
sinucizi, merita sa te futi, daca da, atunci cum? Si dupa asta
vreo trei ore plimbarea si ce nu scrie in program: pe drum
toate placintariile si chioscurile ce au ciocolata sunt
vizitate. Copil ce nu a stat in camin, care crede ca totul
trebuie sa fie gandit, totul trebuie sa fie ordonat, chiar
daca nu-i prea place sa faca ordine. Ar trebui ca toti sa stea
macar un pic in caminul XVi, sa le stea in gat orice gand in
stilul cum sa-mi inving timiditatea sau de cate ori trebuie sa
te futi pe saptamana.

Cacat timiditate, cacat program, in XVi e un adevarat cartier,
nu dupa blocuri unde stau fraierii si o bat in cap. Piezisa e
cartier, domnule, o strada de vreo suta de metri plina cu
baruri si internet café-uri. E o adevarata experienta sa treci
pe acolo: unul boraste, altul se pisa, alti douazeci se bat,
basarabenii cu regbistii, apoi fac alianta si-i fut pe
ceilalti, curve, de fapt tot studente flamande, jegosi si
indurerati. Spuma societatii - studentii - viitorul tarii,
treci pe aici si vei vedea cum arata.

De Olimp nu mai vorbesc - caminul XVi, cu zeul, portarul ala
gras, se zice ca e puscarias, care se plimba cu un cutit de
taiat porci noaptea pe coridoare. Dragoste? Fa pe cineva sa te
iubeasca. invit-o in XVi, daca chiar te va iubi (cam greu) vei
vedea pe fata ei tristetea, deznadejdea, lehamitea, decaderea.
iata experiente. Nici un program nu-ti va da ceea ce vei simti
aici.

Si decaderea, Doamne, decaderea, sa privesti cum cel mai bun
prieten al tau isi pierde zambetul, apoi coboara tot mai jos,
pe Piezisa in baruri, cum sta mai mult acolo, cum incepe sa i
se rupa de toate. Daca ii vei zice sa se opreasca, vei primi
un ranjet batjocoritor si o intrebare: ce drept ai tu, ba,
sa-mi spui mie ce sa fac?

Hotarat lucru, toti sunt tampiti, narcomani, alcoolici,
gurmanzi, psihopati, telenovelisti, manelisti, literati,
muzicanti etc., toti.

Daca vrei sa fugi undeva, nu ai unde, daca vrei sa te
sinucizi, vor scrie maine ziarele ca ti s-a rupt funia, ca ai
mancat prea mult.

Dar te deprinzi, te obisnuiesti cu toate si culmea, incepe
sa-ti placa, incepi sa te complaci in starea ta imbecila,
cretina, incepe sa-ti placa sa urli la fereastra cand se
stinge lumina: muie portarului, administratoarei, muie celor
de la cinci… incepe sa-ti placa mizeria de pe coridoare, din
camere, din sufletul tau expirat, te deprinzi cu toate, devii
huligan, betiv, te doare in pix de societate, mori de ras cand
auzi de NATO.

Fuck off!
Ski, unde sa mai fugi, unde sa te refugiezi, cand nici macar
sinuciderea nu e treaba ta personala?

Rezumat: toti sunt idioti si tampiti.

Concluzia: mai trag un fum de marijuana pentru aviatori.

Cerul cade ca un lighean de plastic, gol, in cap.

19. Cine cumpara paine?

O zi obisnuita din viata mea. Trezeste-te, Yo, sa facem
dezinfectarea. Din robinete curge apa galbena urat
mirositoare. Nici chiar fierberea ei nu ar face-o mai buna.
Daca faci ceai, gustul ceaiului va fi in al doilea plan, in
primul - gustul de apa statuta imputita cu mortaciuni. Apa
minerala? Nu gasesti acum pe Piezisa, se cumpara toata,
dintr-odata. Pana la sfarsitul anului poate vom repara
filtrele de apa. Acum hai la dezinfectare. Allbe scoate o
vodca, toarna doua pahare. Noroc, noroc. Ce bine e sa te
tratezi. Noroc.

Terminam vodca, simtim gadilarea gatului, a plamanilor. Misto.
Scoatem si un bulibuleator, punem pe capacul lui ceva travca,
la fund niste apa rece, ca fumul sa fie mai bun si
uuuuuuuuuuuuu - inspiratia, numeri pana la sase si hoooooooo -
expiratia. Brusc totul devine vesel, lichid, mai tragem cateva
fumuri intr-o veselie si apoi ne apucam de discutat un roman
de Lawrence Durrell. Nu, in stare normala nu am fi reusit sa
dezlegam toate enigmele din Tunc. Asa da, asa e alta treaba, e
ceva sa intri in starea celui care l-a scris. De-aia critica e
intotdeauna in urma literaturii (cu mici exceptii), niciodata
nu poti simti ce a simtit, ce n-a simtit cel care l-a scris.
iar scrisul e, probabil, o transa cu mai multe nivele, ceva
asemanator cu efectul hasisului, cel putin asa mi se pare cand
citesc. iar cititul e cea mai mare zabava atunci cand esti
rupt si incepi sa te intorci. Poti sta o ora la o propozitie,
intorcand-o in toate felurile, incercandu-i toate variantele
de sens, imaginandu-ti-o in muzica, desenata. Pe bune, e ceva
bestial uneori. Cititul in stare normala asa ca sa adormi mai
usor e rahat, e total altceva. Cartea nu reprezinta atunci
pentru tine decat niste hartie, ca un ziar, pe care il
rasfoiesti, ti se face somn si adormi. in schimb, atunci cand
esti drogat, cartea e o poarta spre alta realitate, o alta
perspectiva, e ceva inimaginabil. E un cult, nu e o bucata de
carton, hartie, ci e o oglinda prin care poti trece. Te fura,
te farmeca, iti da voie sa te misti cum vrei tu. Rahat
internetul si jocurile. Dar in starea aia nu poti citi carti
proaste. Tampite, da, e ceva genial si in tampenie, dar carti
proaste nu poti pur si simplu citi - cartea risca sa fie
trantita de perete, risca sa fie aruncata pe fereastra.
Cartile care au fost scrise pentru ca autorul vroia sa o faca
si el pe scriitorul se recunosc foarte usor, ii recunosti
lecturile, obsesiile de cacat si atat. Vrei sa dai foc atunci
la toate cartile si sa bati autorul.

Dupa o discutie de cateva ore reusisem sa cadem de acord cu
Allbe asupra cartii. Ne simteam ambii multumiti, asa ca am pus
niste muzica. Pe ferestre zburau sticle, era in sesiune, toti
arunca sticle, borcane, cursuri, tot ce-ti cade in mana in XVi
in timpul sesiunii. Cand intri in camin in perioada asta
trebuie sa fii atent, altfel risti sa te duca Urgenta, risti
ca greierasul sa se dileasca.

Venise si Scrof si Hipp. V-am prins! a zis Hipp, din prag.
Narcomanii si alcoolicii dracului, a mai remarcat Scrof. Ce
intelegeti voi din medicina? - a facut Allbe dispretuitor cu
mana spre ei. Dezinfectarea, ba, scopuri terapeutice!

Hai sa ne dezinfectam si noi un pic atunci, a propus Hipp si
toti am cazut de acord. Trebuie sa avem grija de sanatatea
noastra, ce dracu’. Scrof a scos si el o vodca, asa ca
dezinfectarea a fost ideala. Ii urmaream cum incep sa
zambeasca dupa primul fum, in timp ce Allbe serios, apoi
tinandu-se de burta, schimba o caseta. Fumul din bulibuleator
parca era ceva viu, la inspiratie se umplea sticla apoi ce mai
ramanea se ridica usor spre capac. Hasisul amestecat cu tutun
mocnea. Ochii incepeau sa straluceasca. Cerul era tot mai
aproape. Scarile pana la parter pareau o adevarata prapastie
de aici de la etajul zece. Norii de fum de la Ursus intrau pe
fereastra in camera si ne umpleau narile cu gust de bere,
drojdie de bere.

Am inceput sa jucam carti, apoi prabilo na havcu - adica ni se
trezise o foame de narcomani adevarati. A mai durat cateva ore
pana cand Scrof a pierdut partida si a trebuit sa coboare dupa
paine si inghetata.

Intre timp noi repede i-am gasit caietul lui Scrof si am
inceput sa-i citim compunerile. Era un adevarat show, nimic nu
ne putea mai bine amuza decat compunerile lui Scrof. O
compunere stiu ca se intitula Tinerii din Republica Moldova.
inceputul era cam asa: “toti tinerii din Republica Moldova
sunt narcomani, iar fetele sunt curve. Pentru a-si face rost
de bani pentru droguri, tinerii fura si fac trafic de arme si
droguri. Banditismul e foarte mare in Republica Moldova.
Fetele nu vad in fata nici un viitor, din cauza asta toate
sunt curve, toate se prostitueaza pentru cat de putini bani.”
As fi vrut sa fi pastrat acel caiet, dar Scrof s-a prins de ce
radeam noi si l-a rupt. Asa ca acum radem doar cand ne amintim
de compunerile lui haioase, sumbre si vesele.

Inainte de a se intoarce Scrof au mai venit si Fane Babanu si
Teoctist. Spre hazul nostru, Teoctist a facut o tumba si apoi
sfoara, iar Babanu a scos de la spate un borcan de gem, asa ca
noi ca vampirii am sarit la dulce in timp ce Fane si Teoctist
la bulibuleator. S-a intors si Scrof cu painea si inghetata,
asa ca masa a mai continuat un pic. Apoi am ascultat muzica
tinandu-ne de burti, ca de fiecare data exagerasem cu
mancarea, ne era acum tare huiovo.

Apoi jocuri de carti, cu porunci, Teoctist se plimba mimand
mersul politailor, in timp ce noi ne tineam de usa sa nu cadem
de atata ras, iar Scrof dansa break.

Afara se facea noapte deja, eu zaceam rupt intr-un pat
savurandu-mi halucinatiile cu desene animate, cu zburatul
printre nori, abia auzindu-l pe Teoctist care era acum radio,
pe unda lui era un interviu cu domnul Scrof, un mare
businessman.

20. Mestere,

Vrei sa ma zidesti in rahatul tau de castel halucinatoriu?
Ti-ai construit balauri, nori, carti, toate de fum si acum
vrei sa ma inchizi si pe mine acolo. Nu merge, mestere,
baga-ti acolo rahatul tau, baga-te pe tine. M-am saturat de
culorile tale, de aberatiile tale, nu a mai ramas de fapt
nimic din tine, nimic. Esti doar fum, de boratura, de resturi,
te crezi acum marele creator? Hyperion, ba, sau Luciafarul, ce
esti tu, ba?

Si eu, ce-s eu? Cine-s nici nu ma incumet sa te intreb.
Jertfa? Pe dracu’! Zideste-ti un drogat atunci, nu pe mine.
Sunt vie, desi cred ca nu prea intelegi acum. Cand incepi
sa-ti revii esti nervos, tremuri in ultimul hal si urli la
mine. Apoi te droghezi si pa! Pa griji, pa realitate, ca eu ma
duc la balauri. Du-te, ba, unde vrei, dar pe mine sa ma lasi
in pace. Gata. Nu te mai incurc, fa ce vrei, drogheaza-te,
imbata-te, sari in cap de la etaj daca vrei, nu ma
intereseaza. Fara mine. Nu am chef sa te mai vad asa
niciodata.

Mestere, sa stii ca halucinatiile tale sunt toate de rahat,
sunt creaturile unui creier mort, in descompunere, jertfe iti
trebuie? Pe mine, nu. Pune-ti acolo o curva de drogata ca si
tine, pune un bulibuleator, un caine mort ca are creierul mai
viu decat tine, esti un neputincios, mestere, gandeste-te un
pic la asta, nu esti in stare sa faci nimic, esti varza, e
pizdet cu tine, vorba ta.

Nu te mai suport, te urasc, urasc ziua in care te-am vazut,
urasc timpul in care am fost alaturi de tine. Totul se strica,
se naruie in jurul tau. Uita-te la tine, uita-te la prietenii
tai. Ce se Intampla cu voi. Sunteti cadavre, nimicuri. Esti
nimic, mestere. Ma mir cum de te-am putut suporta, ma mir ca
am stat langa tine cand erai drogat. Esti bolnav, bolnav
incurabil. Tot ce atingi strici, murdaresti. Lucrurile tale se
strica toate pe rand. Uita-te la tine: de-abia poti merge,
de-abia respiri. Castele zici, da, da, castele, biserici,
biserici din injuraturi vrei sa faci tu, din cacat. Degraba nu
ai sa fii in stare nici macar sa vorbesti, sa te misti,
uita-te din cand in cand si in oglinda, mestere, nu numai in
halucinatiile tale. Acolo da, probabil esti strasnic, tare
puternic si tare destept. Atunci construieste-ti rahaturile
singur, ramai in halucinatiile tale, inchide-ti cu totul
ferestrele realitatii, dar pe mine lasa-ma afara, nu am nevoie
de un neputincios drogat, pus pe mari batalii cu misterele.
Misterele tale, mestere, sunt fum, tu esti fum, asa ca, moarte
buna, mestere! Moarte colorata! Zideste-ti idioteniile tale,
nu pe mine.

21. La pescuit

Cu capul amortit, plin de nori, esti numai bun de mers la
pescuit. Nu asa, in oras, ci undeva departe, de unde nu se aud
masinile si zgomotul civilizatiei. Undeva departe, cum ar fi
la vreo doua ore de Cluj spre Oradea. La Somes. O apa curata,
doar golul tau si zgomotul apei. Si nici un peste. Dar cine
are nevoie de peste? Una e sa vii la pescuit si alta e sa
prinzi peste.

Buru mai incerca, poate prinde ceva in timp ce eu cu Bobdylán
alergam pe pietre. Ziceam ca suntem in preistorie, alaturi
nici un om, nici o schimbare ce dovedeste ca suntem In secolul
XX sau XXI. Am gasit un peste mort si i l-am dus lui Buru.
Inseamna ca e totusi ceva peste aici si a mai incercat.
Bobdylán povestea ceva despre gagici, ca una tare il mai vrea,
da’ pe el il doare-n paispe si tot asa ca sa nu taca, linistea
sa nu ne frustreze prea tare. Glasurile ne erau duse de ape
cat mai departe, ca o demonstratie ca nu suntem stapani pe
vorbele noastre, ca aici suntem doar niste furnici, poate mai
putin si ca nimeni si nimic nu are nevoie de civilizatia
noastra.

Ne simteam toti foarte bine, aici, departe chiar de soarele ce
incerca sa ajunga printre crengi. Civilizatie - cacat, ce
inseamna fata de o ora aici, cand cu picioarele goale sau in
ghete alergi pe pietrele slefuite de rau. O singuratate buna,
vindecatoare te apara din toate partile. Poti sa tipi cat de
tare vrei, linistea oricum va fi mai puternica. Poti sa urci
in cel mai Inalt copac sa citesti poezii de-ale lui Eminescu,
sau Fratii Jderi, degeaba, murmurul apei, mirosul de crengi si
frunze uscate va fi mai puternic. Poti sa citesti pasteluri
de-ale lui Alecsandri, nu faci decat sa pierzi timpul.

Mai bine sa sari pe pietre, sa nu gandesti nimic, iar daca
gandesti ceva, gandurile sunt ca vantul, nu te opresti asupra
lor, ci mergi mai departe, mai departe, sari de pe o piatra pe
alta, te ajuta si crengile ce se lasa deasupra raului. Muzica
o poti lasa acasa, nu ai nevoie, aici nu exista nimic
Inregistrat, nimeni niciodata nu si-a scris nici macar numele
cu cutitul pe vreun copac, nu a avut putere.

Buru s-a plimbat si el pe pietre si cand a obosit s-a catarat
pe un pietroi mare de unde se juca cu undita, desi ne
declarase ca sigur nu e nici un peste, ca am venit prea
tarziu.
Bobdylán sarea intr-o directie, eu in alta. Aveam noroc de
rau, ca altfel cred ca ne-am fi ratacit. Daca as fi putut
mi-as fi luat un pietroi de asta mare slefuit de apa. Ar fi
stat In casa mai bine decat orice opera de arta. Decat un
tablou cu un peisaj, mai bine o frunza de acolo, o frunza
reala.

Si cum alergam asa brusc piciorul mi-a alunecat de pe un
pietroi si am cazut in apa. Era rece. Baietii m-au ajutat sa
ies, dardaiam cu hainele ude pe mine, m-am dezbracat si asa
gol am mers pana la cabana, peste vreo trei-patru kilometri.
Bobdylán a deschis o vodca si asa am alungat raceala. Eram
toti foarte obositi, nu ne mai lua ameteala vodcii, dar nici
nu aveam nevoie, eram rupti de oboseala, cu un sentiment
d’-ala straniu de tacere benefica.

Cand ne-a trezit soarele, ne-am simtit asa ca si cum am fi
noi-nouti.

22. Spre Germania sau altundeva

Kopkil ia un scaun, sare pe el si cauta pe dulap. Gaseste o
bancnota de o suta de dolari americani, o baga in buzunar,
sare jos, isi ia rucsacul si iese din casa.

Isi schimba banii si ia un autobuz spre Budapesta. Poate ca
reusesc, cine stie, poate ca tot ce fac acum e corect, e mai
bine asa. Cine stie la ce se vor gandi ei. Pana vor observa si
disparitia banilor. Atunci vor pricepe. Scoala - cacat, tata
crede ca daca termin scoala va fi ca-n filme, timp pierdut,
labareala.

Trece granita fara mari probleme, zice ca merge la un prieten,
vreo saptamana va sta, nu, nu stie maghiara, dar prietenul lui
e originar din Ardeal, stie el romana, asa ca nici o problema.
Coboara in Budapesta. Nici un cuvant pe care sa-l inteleaga.
Nimic. Se descurca prin semne ca sa-si cumpere niste
sandwichuri si porneste aiurea pe strazi, nu, e prea aproape,
trebuie mai departe. Orasul nu se mai termina, desi e seara,
ce dracu’ ma fac acum, gandeste. Mai merge pana gaseste un
parculet. Se culca acolo pe niste frunze.

Se trezeste dimineata cu dureri de cap si spinare. Se ridica
si merge mai departe. Hainele i se lipesc de transpiratie, il
dor picioarele. Nu, nu ma intorc. iese din oras si merge pe o
autostrada. Poate ca il ia vreun camion. Dar nu il ia nimeni.
Merge, merge mai departe, ce bine ca mi-am luat mai multe
sandwichuri gandeste si isi scoate unul.

Nu mai gandeste, e prea obosit, ceea ce stie el ca trebuie sa
faca e sa mearga, sa mearga cat mai departe, odata tot va
ajunge. N-are cum sa nu ajunga. Trebuie sa ajunga doar.

Apoi se face iar noapte, i se face somn. Se culca pe iarba si
adoarme. La inceput doarme mort, apoi viseaza. Viseaza ca a
ajuns, ca gata, e la capatul drumului. Sta intr-un bar cu
niste prieteni si vorbeste despre casa. Ar fi timpul sa ne
intoarcem poate, zice unul, da, cred ca da, zice altul. Apoi
se viseaza intr-un tren. Dormind.

Controlorul ii cere biletul. Apoi il intreaba de unde e. El
povesteste. Romania! A, Hagi, Dracula, e adevarat cu Dracula
asta?

Apoi pe vapor, unde e? Nu prea isi da seama, simte doar ca ii
este frig, ca vantul umed il zgaraie. Aude cum cineva
susoteste. Priveste in jur. intuneric. Toti dorm. Si totusi se
aude ceva, e sigur ca aude ceva. Si imediat simte cum e lovit
in coaste, cum cineva il musca de gat. Ce dracu’ sa fie,
reuseste sa se intrebe si-si pierde cunostinta. Se trezeste.
Un politai il loveste dragastos cu bulanul in coaste. Altul
rade alaturi. Ii zic ceva, dar el nu intelege nimic, a, sunt
in Ungaria, isi aminteste in timp ce politistii il imping in
masina. Da, Romania, raspunde cand e intrebat de unul ceva.
Da.

23. Totul merge ca pe roate

Cand se termina hasisul, travca, totul merge ca pe roate.
Caleosa - sau rotile - le sunt un inlocuitor bun. Rotile sunt
tablete. Doamne, ce te mai poti trata, ce combinatii poti
face! De pilda, cand eram la Ski, intram in buda nervos si
ieseam foarte vorbaret, vesel. Secretul era un pumn de pastile
cu un gat de apa. Peste vreo zece minute iti simti deja
sangele pulsand, iti simti energia, vrei sa alergi, sa tipi,
esti in extaz.

Chiar, ce mai radeam la Trainspoting! Sunt bune medicamentele.
E misto sa ai grija de tine si sa te tratezi cand trebuie.
Cand enumera personajul ala din film pastilele pe care le
incercase si noi ne tavaleam de ras, ca le incercasem cam pe
toate, ceea ce spunea se referea parca la noi, in timp ce
ceilalti priveau filmul ca pe ceva SF.

De arta drogatului mai tine si vizionarea filmelor. Cand intri
direct pe ecran, cand nu mai deosebesti imaginile
halucinatiilor proprii si imaginile de pe ecran. Cand te
sperii de incepi sa tremuri sau razi ca cretinul. Atunci
imagini, atunci sunet.

Initial incepusem sa iau pastile cand nu mai aveam iarba. Apoi
le-am prins gustul. Stiu ca am fost tare entuziasmat atunci
cand am luat prima doza. Saream de bucurie si ziceam ca nu se
compara cu iarba. Nu e chiar asa, dar momentul efectului pune
in umbra orice altceva. Tramal, Tramadol, Codeina, Efedrina,
Glutetimid, batranul Diazepam, Demetrin,… pentru bunica, da,
pentru bunica, ziceam la farmacie. Apoi luam, inghiteam
pastilele si ma duceam la bunica. In ceruri.

Pierdeam pur si simplu notiunea timpului. imi luam pastilele
si pa! memorie, pa! timp. S-a intamplat sa ma trezesc dupa
vreo doua saptamani si sa-mi dau seama ca nu tin minte nimic
din ce s-a intamplat, absolut nimic. Era doar un gol in
creier, o pata, cel putin stiam ca nu am fost agresiv,
drogurile nu sunt ca alcoolul, ele nu te provoaca sa-ti bati
aproapele, din contra - vrei sa faci numai bine, in special la
pastile dispare si acea banuiala, paranoia de narcoman.

Jucam atunci carti cate vreo trei zile, poate mai mult. Un
pumn de pastile combinate, niste apa, suc si tigari, tot de ce
aveam nevoie. Ti se pare ca incepi sa-ti revii, nu-i bai, mai
bea, nene, o cana de apa! Apa te arunca inapoi in acea stare
de ameteala, de beatitudine. Eram toti prieteni si ne doream
doar binele. Doamne, ce de-a lucruri bune faci cand iei
pastile! Nu intamplator sunt farmacii non-stop, nu degeaba cu
o mica minciuna iti poti lua din farmacie un bilet in rai.

Cel mai nasol lucru, nu zic ca neplacut, cand esti rupt e
mancarimea. Incepe sa te manance pielea si daca ceilalti nu-ti
trag mainile, risti sa te scarpini pana la sange, pana ce
unghiile ti se umplu de piele si sange inchegat. Am patit-o de
cateva ori, cand imi reveneam nu era tocmai placut. Dar mai
iei o doza si trece, totul trece. Ce e val ca valul trece, cum
ziceau aia de la Mafia, nu? In public e mai nasol cu
scarpinatul, nu poti totusi sa gasesti o scuza pentru ca te
scarpini tot timpul. Dar timpurile astea sunt pline de atatea
boli, asa ca ce e, domnule, de mirare daca am alergie, de
pilda, tre’ sa merg la doctor sa-mi dea ceva pastile.

Mi s-a intamplat sa merg odata la un examen, cursul imi
placea, mai mult sau mai putin, dupa vreo patru zile de transa
vesela. Tremuram tot, beam apa si ameteam din nou, beam cafea
- acelasi lucru, era ingrozitor, cand am auzit subiectele
mi-am dat seama ca nu mai pot scrie, ca imi tremura mainile ca
naiba si capul refuza sa gandeasca. Am mai incercat atunci sa
scriu, dar degeaba, faceam doar linioare, dupa care mi-am
lasat un pic capul pe banca, m-am ridicat si am iesit.

Cel mai bine e in tren. Cand trebuie sa mergi undeva, sa faci
un lung drum, unica salvare sunt rotile. Nici nu simti cum
trece timpul. inca o tigara, un gat de apa si iarasi esti pe
spate. iata ce inseamna fericirea. Si daca aici ea nu exista
in mod normal, eu mi-am adus-o artificial. Dar
artificialitatea noastra e mai normala decat toate rahaturile
care se intampla in jur. De-aia, revenirea la realitate este
din ce in ce mai grea. Te trezesti ca nu vrei sa mai fii cu
picioarele pe pamant, nu mai vrei sa faci parte din aceasta
societate de cacat. Mai tragi un fum sau iei un pumn de
pastile si pa. Ceea ce se intampla in interiorul meu schimba
si exteriorul. Cel putin pentru mine. Asa, ma simt ca-n filme.

Stau intins in pat, nu mai sunt in stare sa privesc ceva,
culorile de pe pleoape sunt prea puternice, halucinatiile m-au
cotropit, si aud parca o bataie in usa. Yo, ce faci? E Fane
Babanu si Bobdylán. iar dormi sau inca nu te-ai trezit? Ma
cheama la o bere. Nu vreau, baieti, azi nu beau alcool. Hai,
Yo, ce-i cu tine? Sunt racit, am luat niste pastile.

Pana la urma m-au convins sa vin macar la un suc. Am coborat
cu greu. Tot vorbind aiurea si razand. Ai fumat ? m-au
intrebat ei. Nu.

In bar le-am spus de ce nu beau alcool. Ar fi catastrofal. As
bori pana mi-as da duhul. Mai bine un suc. Mi-am aprins o
tigara si am baut un gat de cola. Pizdos. Imediat am simtit
cum creierul ma elibereaza, ma lasa. Foarte bine. Pleoapele
mi-erau foarte grele, asa ca Bobdylán sau Fane Babanu trebuia
sa ma trezeasca ca sa scrumez, sa nu-mi ard pantalonii de
trening. imi povesteau mai tarziu (fiindca singur nu-mi
amintesc nimic) ca am tot adormit, o data cu capul pe spate, o
data cu degetul in nas si de mai multe ori cu tigara in gura.
De data aia exagerasem. Fane, ca sa-mi fie mai bine, imi tot
comanda cola si cafea, poate ma trezesc, habar n-avea ca din
contra, ma pocnea in cap fiecare gat de ceva si fumul de
tigara. Cand m-am dus la buda, m-am pomenit cu Bobdylán
cautandu-ma, credea ca am adormit si aici. Dar eu pur si
simplu nu ma puteam pisa. Trebuia sa astept uneori vreo cinspe
minute pana reuseam. Asta e defectul rotilor, desi cinspe
minute in starea aia e o clipa.

Lor nu le-a prea placut ideea cu pastilele. Au zis ca iarba,
hasisul e alta treaba, e misto, stii cum aratai tu, Yo? - erai
varza-varza, o tineai cu aberatiile pana capul iti cadea
intr-o parte. Chelnerita se si speriase si nu intelegea nimic,
iti dai seama, cineva bea cafea si suc si e din ce in ce mai
rupt, unde ai mai vazut asa ceva, nu, eu nu vreau asa ceva,
mi-a fost de-ajuns ca te-am vazut pe tine. Nu prea ma credeau
ca de fapt e fain, ca ai niste halucinatii super, esti foarte
sincer si binevoitor. Oricum, eu imi gasisem inlocuitor, pana
m-am trezit ca nu pot sta mai mult de o saptamana fara, chiar
daca fumez iarba, simt o nevoie chinuitoare de a bea pastile.
Atunci am inteles ca e mai grav, ca deveneam dependent in cel
mai bun caz, iar in cel mai rau si cel mai adevarat -
devenisem deja. Dar nu mai conta. Nu ma mai interesa. Nu ma
mai interesa absolut nimic. Mai bine asa. Cand aveam chef sau
stiam ca am sa beau vreo bere, nu mai luam pastile, fumam
travca cu alcool, cand nu - tablete, mai si fumam, dar nu tin
minte efectul, as vrea sa-mi amintesc, nu pot, stiu ca da, de
mai multe ori fumasem cand luasem si tablete, dar nu tin minte
nimic. Probabil a fost bine. intotdeauna toate se termina cu
bine.
Viata asta imi aminteste de o barca ce pluteste pe un rau in
care cativa indivizi stau lesinati. Acesti indivizi suntem
noi. Cu totii. iar deasupra raului, deasupra campiilor si
padurilor cu iarba ce vegheaza acest rau, soarele si luna ca o
combinatie perfecta de tablete.

Sau ca o bicicleta, doar totul merge ca pe roate, nu?

24. Dragostea mea,

Zilele astea mi-am amintit de tine. De tine cea reala. Fiindca
oricum erai cu mine, in halucinatiile mele. Cand imi reveneam
un pic si imi aminteam de tine, mi se facea rau. Fiindca
atunci realizam ca tu, cea reala, nu esti aici langa mine. Ca
ai ramas doar in visele mele. Atunci repede ma Intorceam la
starea aia care mi te aducea. Erai frumoasa, foarte frumoasa.
Toate culorile se roteau in jurul tau, dorind parca sa fie cat
mai aproape de tine.

Dar zilele astea am incercat sa raman in realitatea asta, a
voastra. Mi-a fost extrem de rau, nu mai intelegeam nimic,
tremuram, creierul meu parca nu mai vroia sa gandeasca si
sa-mi lamureasca ceva. Am simtit atunci, acum, nevoia de a te
vedea. Chiar daca inchid ochii si te vad in realitatea asta a
mea. Simt ca imi lipsesti mult, dar incerc sa ma adaptez
noilor reguli ale jocului. Poate ca as fi dezamagit daca ai fi
acum alaturi, poate ca ti-as spune ca esti mai frumoasa in
visele mele, dar asta nu conteaza acum, simt ca Innebunesc
cand existenta ta e numai In mine, nu si in realitatea asta, a
voastra.

Tocmai ascultam un album de Nautilus Pompilius. NAU - cum li
se mai zice. La sfarsitul albumului era o piesa care nu aparea
si pe coperta. Nu stiu ce cauta in album, probabil ca e o
completare a casetei. Nu-i stiu nici macar denumirea. Hai ca
ti-o traduc, daca tot e vorba de ea:

daca tu vrei sa ma iubesti
iubeste si umbra mea
deschide-i usa ta
las-o in casa
subtirea lunga neagra creatura
s-a lipit de picioarele mele
ea uraste lumina
dar fara ea nu poate exista

daca vrei - fa-mi alba umbra mea
daca poti - fa-mi alba umbra mea
oare cine? cine In afara de tine?
oare cine? cine daca nu tu?

daca vrei sa ma iubesti
pregateste pentru ea sange
toate cuvintele ei sunt minciuni
dar acestea sunt cuvintele mele

de la lungile convorbiri de noapte
spre dimineata doare capul
lacrimile cad in ceai
dar ceaiul e amar fara lacrimi

daca vrei - fa-mi alba umbra mea
daca poti - fa-mi alba umbra mea
oare cine? cine in afara de tine?
oare cine? cine daca nu tu?

Astea sunt cuvintele. Traducerea, de fapt. Nu cred ca
traducerea e foarte buna. Oricum, cam asta e. As vrea sa o
ascultam impreuna, da, cred ca asta am vrut sa-ti spun. Si ca
mi-e dor de tine. Nu stiu daca ma intelegi. Mi-e foarte greu
sa vorbesc acum, mi-e greu sa respir. Aerul asta are efecte
ciudate.

As vrea acum sa ies afara si sa ma arunc in zapada. Nu
conteaza daca e iarna sau nu, dar as vrea acum sa ies afara si
sa ma arunc in zapada. Zapada sa se lipeasca de mine si eu sa
ma rotesc mai departe pana as deveni un bot de zapada. Peste
munti, dealuri. Poate asta m-ar ajuta. Poate ca nu. Sa ma
incalzesc acolo in mijlocul zapezii. Apoi sa explodez.

25. Hop, baietii pe strada vorbesc in hip-hop

Ma intalnisem cu Fane Babanu dupa ce nu ne vazusem de cateva
luni. Am mers in Colegium, barul de sub poalele caminului XVI,
care s-a mai numit si Karaoke candva, si dracu’ mai stie cum.
Apoi Colegium s-a inchis si am mers in cel mai apropiat,
deschis non-stop bar, Nera.

A doua zi el avea examen, eu parca nu, sau nu aveam de gand sa
ma duc. Fane a zis ca se descurca el cumva, asa ca nu ne-am
sinchisit sa bem bere pana dimineata. Era deja vreo trei,
alaturi se iscase o mica cearta, sticle sparte, scaune rupte,
boturi manjite cu sange. Noi ne vedeam de berea si de
discutiile noastre.

Cum deja eram beti, nu mai puteam discuta normal, incepusem sa
vorbim despre tot felul de rahaturi. El spunea tare ca
adevarata poezie, muzica, e hip-hopul, iar eu radeam si ii
ziceam stai, dom’le, ca-i rockul. Ambii am fost de acord ca nu
merita totusi sa ne batem. Desi am discutat despre asta cateva
ore.

La sfarsit, cand nu mai eram in stare sa mai vorbim si sa bem,
am mers la camin. Dupa aceasta intalnire Fane Babanu incepuse
sa-mi aduca tot felul de casete cu hip-hop, poate-poate ma
razgandesc. Asculta, Yo, si eu am fost rocker, stii ce plete
aveam, ascultam Led Zeppelin si Anathema si multe altele si
acum mai ascult, dar trebuie sa asculti, iti zic eu ca merita
sa le asculti, pe bune, daca nu-ti place - foarte bine, e
treaba ta. Atunci am inceput sa descopar ca mai este un
hip-hop, care nu e nici pe departe cel mediatizat, ca e total
altceva. La inceput mi-a placut Cypress Hill. M-am mirat ca
mi-a placut, dar asta e, am pus caseta alaturi de Sepultura,
Marilyn Manson, Tiamat, Sex Pistols si Zoopark. Se mai
intampla, se mai intampla, am zis. Apoi mi-au placut si
altele. Chiar si romanesti: Metadon, printre ele.

La o ora a profesorului la care faceam ce puteam ca sa nu
lipsesc cumva vreodata, intr-o ciudata paranteza, cum obisnuia
sa faca spre marea mea satisfactie, caci intra intr-un fel de
transa, vorbea despre ceea ce nu programase, a spus ca, da,
cred, ca hip-hopul, cultura aceasta de cartier, va deveni ceva
important, uitati-va de exemplu la poezia lui Geo Dumitrescu,
care era total anti-culturala, sau cel putin asa credeau el si
altii. Hip-hopul, subcultura de cartier ar putea sa devina
candva o cultura importanta.

Buru a fost atunci rautacios, zicandu-mi ca nu stie daca
profesorul ar mai avea aceeasi parere dupa o intalnire cu
baietii de cartier. M-a mirat acceptarea aceasta, era intre
varsta mea si cea a profesorului o diferenta destul de mare,
dar uite ca el a acceptat ceea ce eu inca nu reuseam sa fac.

Apoi am inceput sa ascult mai atent versurile. Unele erau
foarte bune. O poezie adevarata, nu de-aia de care esti
obligat sa citesti pentru cursuri, de-aia moarta. O poezie a
realitatii imediate, necenzurate, de aia foarte dureroasa.
O.K. - nu am zis ca toata, nu e asa, cum nici toate versurile
din rock nu mi se par geniale.

Nu, nici pe departe nu sunt foarte bune toate textele alea din
rap, din hardcore, din hip-hop, dar sa nu uitam ca majoritatea
cartilor de poezie scrise de “profesionisti” sunt de fapt
cacat, un mare cacat, as spune ca sunt pentru copii, dar e o
greseala a-i crede pe copii imbecilii care inghit totul, nici
pe departe nu e asa, de aia adorm repede cand le citesti
porcarii.

I-am dat dreptate lui Fane Babanu. Le-am dat dreptate
baietilor care picteaza gardurile si peretii blocurilor.

Ascult Eminem si ascult Marilyn Manson. O parte din lucruri
trebuie spuse pe fata, asa cum sunt ele. Cand incepi sa-ti
cauti alte cuvinte, “mai frumoase”, realizezi ca nu spui nimic
din ceea ce crezi, din ceea ce ai vrut sa spui initial.
Fiindca realitatea in care traim noi acum, aici, nu se poate
exprima printr-un poftim, noapte buna, pofta mare. E o
lasitate. Un ‘zda ma-tii.
Realitatea asta se exprima prin sugi pula! si pizda ma-tii!
Asculta-ti cinci minute gandurile si ai sa vezi ca am
dreptate.

26. Un fum pentru prietenie

Printr-o placuta intamplare pe peron i-am intalnit pe Scrof si
Allbe. Mai era cu ei o gagica, n-o stiam, semana cu o puicuta
de-aia care danseaza manele, dar e de acord sa rabde si Ozzy
Osburne, daca asa vor patanii. Ne-am cuprins si ne-am carat
bagajele intr-un compartiment. Aveau si ei bilete pentru
compartimentul meu. Baietii erau veseli, Allbe mi-a zis ca
arat foarte bine, eu i-am multumit spunandu-i ca arata
ingrozitor, tot felul de formule de politete de-aia idioata,
care apare cand se intalnesc niste prieteni care nu s-au vazut
de mult timp.

Am mai povestit tampenii si apoi am coborat din tren sa
cumparam suc. M-am trezit la intrarea unui bloc. Baietii au
scos o tigara. Incercam atunci sa ma las. Pentru intalnire,
ba, pentru prieteni. Prietenia s-a dovedit a fi destul de
tare. Radeam clatinandu-ne si tinandu-ne de burti.

Uitasem sa luam suc.

Am mai stat de povesti in compartiment, razand tot timpul,
apoi cand fumam cu Allbe in coridor, am hotarat ca lui Scrof
nu i-ar strica o mica gruzeala. Asa ca le-am spus lui Scrof si
gagicii ca mergem dupa suc, Scrof a vrut sa vina si el, dar
noi, nu, nu, nu, coboram noi, venim imediat, luam chiar de
aici de pe peron.

Mai era inca vreo ora pana la pornirea trenului, asa ca am
mers cu Allbe direct intr-un bar. Am baut cate o halba
amuzandu-ne de Scrof, care ne injura probabil In gand si care
se gruzea, sigur, In compartiment.

Era foarte cald. Iarba facea raceala berii si mai savuroasa.
Am mai spus bancuri, ni l-am imaginat pe Scrof acolo in
compartiment - mare si trist. Ni l-am imaginat tot iesind din
compartiment, uitandu-se pe geam daca venim sau nu.

Vorbeste politicos cu gagica aia acum, ea e vorbareata, Scrof
probabil deja se balbaie, nu mai stie cum sa lege cuvintele.
Ii transpira curu’ si se gandeste la suc si la suca de
alaturi, la cat de cretini suntem noi ca l-am lasat asa pe
mititelu’, in asa primejdie de a se gruzi definitiv.

Ne-am uitat la ceas, era timpul, asa ca am luat repede un suc
si am alergat la tren. Tocmai pornea. Pidarilor - ne-a zis
Scrof, ceea ce ne-a amuzat si mai rau. Tormoz - i-am raspuns
noi, la care s-a amuzat si el un pic.

Seara numai incepea - narcomanilor - ne-a zis tipa. Dupa care
in plina viteza a trenului am iesit in coridor si toti patru
am fumat pentru prietenie. Deodata v-am prins, a zis gagica
dupa ce a tras un fum. Da’ noi ne gruzeam, a mai zis Scrof.
Blea!

Peste cateva zile, intr-un apartament, descoperisem un nou tip
de bulibuleator. O sticla de plastic cu fundul taiat, bagat in
apa si deasupra, la capac, iarba. Aprindeai un chibrit,
ridicai sticla in sus, pana ramanea doar un pic in apa si
astfel intra fumul in ea. Apoi scoteai capacul si puneai gura.
Inspirai tot fumul. Apoi iarasi si iarasi. Pana te trezeai in
ceruri. Sau in cercuri. Aura de fum a ingerilor.

Eu deja le combinam bine cu pastilele. Ma trezeam prin baruri
rupt, inconjurat de gagici si prieteni care la intrebari le
explicau ca sunt foarte, foarte obosit, ca nu am dormit cateva
zile din cauza examenelor s.a.m.d. Ma simteam ca o reptila
iarna, cu creierul amortit, cu mici blituri, incercari de a
constientiza ceva, apoi caderea. O cadere lunga in vis, in
sunete, in culori. Uneori incercam sa ma concentrez asupra
vreunui banc, dar degeaba, imediat, imediat mi se parea mie ca
ridicam capul de pe masa, priveam ceasul, uneori trecuse doar
vreun minut, alteori vreo ora. Nu stiu de unde apareau atunci
tot felu’ de tipe, probabil ne vedeau asa rupti si se simteau
in siguranta. Incercau chiar sentimente materne fata de noi,
Incercau sa aiba grija. Noi ne sorbeam sucul, berea, mai
fumam, pana ne trezeam dracu’ stie unde. Nebanuite sunt caile
tale, Doamne! Acele zile cand ma trezeam cu vreo una peste
mine, fete de-alea care daca vorbesti normal iti spun ca doar
dupa casatorie, ca tu vei fi primul, apoi, hai o data, bine,
da, nu prea stiu ca n-am mai luat-o pana acum in gura.

Care apoi vor sa te apere intotdeauna de ceva, nu-i bai daca
nu au de ce. Care se folosesc de tine ca de un obiect, un
vibrator, apoi vor sa te Insufleteasca, sa te faca cel mai
bun, cel mai elegant etc., sa te casatoreasca cu ele, sa-ti
faca copii s.a. Cacat. Curvele dracului. Daca-ti trebuie s-o
sugi, suge-mi-o, dar nu incerca sa ma umanizezi dupa aia. Nu
incerca sa transformi broasca in printesa. Probabil ca tipul
asta de femei vizioneaza multe seriale si cred ca viata are
multe intorsaturi spectaculoase, ca cel rau va fi pedepsit iar
binele va invinge, ce pula mea!

Mi-au provocat intotdeauna o mare scarba, mi-au amintit de
cacat amestecat cu ciocolata. Libertatea mea este numai a mea,
daca te las alaturi nu inseamna ca nu mai sunt liber, ci ca ma
doare in cur, sau pur si simplu sunt plictisit pentru a mai
face ceva.

Acele zile in interiorul bulibuleatorului. De unde totul
aparea altfel, mai isteric, mai colorat, mai fara nici o
logica. Si ochii prea obositi pentru a privi prin sticla.
Ochii ce se inchideau si priveau undeva departe. Departe de
oameni, departe de simple sentimente, de ganduri. Departe este
aici in interior. De unde izvoraste durerea, dar si uitarea.
Dar curva de memorie chinuie. Dimineata cand te trezesti esti
aproape intors cu totul in realitatea asta si vezi ca nu aici
ti-e locul, ca aici e locul doar pentru durere, pentru
sinucidere. Curva de memorie intotdeauna ne fute, oricat de
puternici ne-am crede. Diminetile alea chinuitoare in care nu
stiam cum sa-mi iau doza, mai repede sa uit, sa rad. Cand
soarele deranjeaza, linistea macina, iar galagia te stoarce.
Vrei sa uiti si nu poti. Vrei sa-ti amintesti si nu poti.
Uite-asa. Realitatea asta opaca, imbatranita, pizda asta de
realitate are nevoie de senzatii tari care s-o trezeasca din
amorteala ei puturoasa. Realitatea asta ca o telenovela. iar
prietenii sunt ca tine. Nu-i privi in ochi atunci cand se
trezesc. Vei vedea durerea, mizeria insuportabila, vei vedea
dezgustul si scarba. Nu-i intreba nimic. Cel mai bine e sa nu
faci nimic. Niciodata. Atunci nu pierzi nimic. Niciodata.
Munca e pentru sclavi. Munca e o metoda prin care realitatea
ne fute. Deschis. Mai bine mori, mai bine nu te nasti, hai ba,
mai bine bei o bere, fumezi o tigara. De ce nu consideram arta
o munca? Fiindca ne face placere, iar munca, nu.

Fiindca vreau sa ucid pe cineva, fiindca afara e soare, incepe
sa se incalzeasca, copacii infloresc, fiindca vreau sa ma
sinucid, fiindca vodca ucide raceala, fiindca si cartile ard,
fiindca viata e extraordinar de frumoasa si interesanta, eu
sunt frumos si interesant, dar sunt un cretin, fiindca
dragostea, fiindca elevilor le place sa-si impuste colegii si
profesorii, fiindca eu am dat foc casei in care dormeau
parintii mei, fiindca atunci cand adorm ma deranjeaza
tantarii, fiindca ma latra cainii, fiindca iarba incepe sa
iasa de sub pamant, fiindca am fost lovit cu o sticla in cap,
apoi cu o bara, fiindca pe cer sunt nori, fiindca Eminescu a
murit, fiindca zidurile sunt pline cu sugi pula si nu cu
Eminescu poetul nostru national, fiindca picioarele nu te duc
acolo unde vrei, iar capul sare ca o minge pe asfalt, fiindca
vorbim in rima, fiindca nu suna bine ceea ce vorbim, fiindca
nu ne place cum suntem, ne place intotdeauna altceva,
altcineva, fiindca e misto sa pescuiesti, e misto sa-i ucizi
dracului pe toti odata, e frumos sa desenezi, sunt bune
prajiturile, fiindca Dumnezeu si-a scris, si-a terminat cartea
si nimeni nu i-a dat nici un premiu, macar de la U.S. din
Moldova, fiindca sunt tanar si nu vreau sa mai fac nimic,
poate o formatie, fiindca Björk crede ca si chitara e inutila
in timpul nostru, fiindca nu ma satur niciodata de somn,
fiindca mi s-au rupt ciorapii, fiindca imi transpira corpul,
fiindca ma cac, ma pis, fiindca trebuie sa platesti, platesti
insutit si nimeni nu da un parai pe mine, fiindca ma dor
ochii, unul a si cedat deja, capul e prea greu si viata mi se
pare prea frumoasa, fiindca tata imi zicea da-le in bot la
toti, nu te lasa, fiindca mama imi zicea sa nu bat fetele, sa
nu le chinui, fiindca obosesc foarte repede, ma enervez, ma
bucur, sar si urlu, fiindca e de-abia dimineata si deja m-am
saturat, fiindca seara e departe, fiindca trebuie sa mananci,
sa bei si sa te droghezi, fiindca cacatul pute, fiindca m-am
nascut In Uniunea Sovietica, fiindca Lenin a murit, fiindca
Stalin era narcoman, fiindca putrezesti, te imputi, daca te
ard, oricum pute, fiindca pasarea zboara, dar se si impute si
se mananca, cainele e prietenul omului, fiindca exista muzica
si exista discoteci, fiindca exista DJ, fiindca iarna apa e
prea rece, iar berea vara e calda, casele au garduri, fiindca
e iubita sotia aproapelui, totul este a tuturor, dar eu
trebuie sa fur, fiindca imi strang bani pentru un pistol, Buru
rupe tot ce deseneaza, toti sunt tampiti, fiindca se naste si
se moare, dar mai ales se Impute, fiindca dimineata trebuie sa
te trezesti, trebuie sa bei o cafea, iarba este verde iar
cerul albastru, fiindca nu mai am motocicleta, fiindca rotile
se sparg, fiindca caderea e dureroasa, fiindca trebuie sa te
razi, sa te tunzi, fiindca transpiri cand te futi, fiindca e
lene, fiindca e scarba, fiindca trebuie sa scrii scrisori,
fiindca exista avioane, fiindca avioanele mai cad, dar sunt si
explodate, creta de la tabla se termina, calciul e foarte bun
pentru alergie, iar vitamina C pentru raceala, fiindca trebuie
sa incepi, dar trebuie sa si termini si apoi sa te stergi,
caseta trebuie intoarsa, cartofii prajiti si sarmalele fierte,
fiindca dimineata soarele rasare iar seara nu, fiindca vine
menstruatia, o data pe luna, dar poate mai des, fiindca e bine
sa mori pentru patrie, trebuie duse flori la morminte, dar si
la iubita, ceasul merge numai inainte nu si in parti, cresc
unghiile, apoi se umplu cu negru, fiindca suntem creati dupa
chipul si asemanarea Lui, fiindca Salman Rushdie, dar si
Trotki, fiindca stelele sunt albe, fiindca se mananca peste,
dar si rechini, si balene, si gaini, si oua, fiindca memoria
trebuie sa ne fie vesnic vie, fiindca avem numai doua maini si
doua picioare, fiindca exista televizoare color, dar si
alb-negru, fiindca visele colorate caracterizeaza persoanele
cu psihicul la pamant, fiindca se spanzura numai cate unul
intr-un lat, fiindca la toba trebuie sa lovesti repede,
fiindca pisica papa randunele, iar cutu’ papa pisica, fiindca
exista prietenie, dragoste, fiindca la mort trebuie sa plangi
si la nunta sa te Imbeti si sa razi, fiindca nu se mai termina
odata, fiindca guma sterge creionul, fiindca e seceta,
inundatii, fiindca baiatul si fata mea e o valoare, fiindca
pisica poate fi alba, dar si neagra, fiindca la razboi se
moare, iar moarea e buna la mahmureala, fiindca pusca este cu
o teava, dar si cu doua, fiindca ultimul cartus se pastreaza
intotdeauna pentru sine, fiindca sunt cutite pentru fructe,
fiindca daca-ti trag una peste bot iti curg mucii, fiindca
exista electricitate, dar si scaun electric, fiindca exista
nu, exista da, fiindca nu exista, fiindca exista, fiindca nu
exista, fiindca exista, fiindca nu exista, fiindca exista,
chitara bas, Romania vrea sa intre in NATO, patlagica se
strica, painea se face clei, cand ucizi un tantar curge sange,
fiindca se citeste de la stanga si nu de la dreapta, fiindca
exista carti dar si nu exista carti, capul doare, dar si se
taie, fiindca poti fugi, fiindca mare, munte, cutremure,
fiindca intotdeauna coca-cola, fiindca aeroplan, fiindca foaie
verde, fiindca busuioc de la Moldova, tu sugi pula eu bat
toba, fiindca se cade, fiindca soarele poate fi rosu, fiindca
ochii pot fi rosii, fiindca apa se bea, dar si se fierbe,
fiindca marea are sare, fiindca sunt lacrimi, dar si de
bucurie, casele se vopsesc in verde, dar si in
albastru-galben-rosu, fiindca Paris, dar si Galati, si Orhei
si New-York, febra aftoasa si boala vacii nebune, fiindca
eternitate, fiindca uneori cerul e albastru si transparent,
fiindca.

27. Turn-on

Spre marea noastra surprindere, Bobdylán incepuse sa scrie
poezie. Despre orice, nu conta, important era ca scria. Despre
filme, personaje de filme, despre camine, dragoste, futai, tot
ce-i trecea prin cap. Spunea ca nu stie daca e ceva bun sau
ceva, asa, aiurea. Nu facea diferenta dintre ceva ce mie imi
placea mult si ceva ce nu-mi placea deloc. Spunea ca habar nu
are de ce o poezie e buna si alta nu. Dar ii placea ca scria.
Isi gasise si el un hobby. Ce sa faca ca sa nu se
plictiseasca. Scria despre tatele nemaipomenite ale unei
prietene care venise la el, iar dimineata cand s-a trezit si
isi aranja sutienul toti cei din camera au ramas paralizati de
asa priveliste, despre masturbare, despre cartofi prajiti la
ora 12 noaptea, despre nebunie si despre tot ce vrei si ce nu
vrei.

Isi intrase in rol, asa ca intr-o zi m-am pomenit invitat de
el la un cenaclu, unde avea sa citeasca. Mai veneau si Buru si
Fane Babanul. Spectacolul, adica cenaclul, trebuia sa fie la
un scriitor-geniu provincial. Mai veneau si Artistii si altii.
Am mers tinand cont ca Bobdylán mi-a zis ca va fi vesel, vor
fi sucuri si bautura.

Am ajuns, am facut cunostinta cu starul, ne-a mai povestit tot
felul de tampenii la care noi, ha, ha, ha, trebuia sa radem, a
adus cafea, vin, asa ca eu cu Fane Babanu ne simteam excelent,
iar Bobdylán era un pic nerabdator sa citeasca si el odata si
sa scape. Buru privea niste reviste.

Apoi Bobdylán a citit. Sunt publicabile o parte, a zis starul
si le-a facut o analiza de doi bani, asa cum se face la
scoala, probabil ne credea debili, tot incerca sa explice
cacaturi spre hazul si jalea noastra. Bobdylán asculta cu gura
cascata, parca nu-i venea sa creada ce aude, care Arghezi
dom’le, care Cosbuc dom’le, care Goga, ba, parca vroiau sa
tipe ochii lui, dar tacea, trebuia sa se poarte frumos.

Toti ii intrau in voie starului, asa ca i-am facut lui Fane
semn si am iesit. A mai iesit in urma noastra Bobdylán. Am
mers intr-un loc mai dubios si am tras acolo o iarba, Bobdylán
incepea deja sa rada de ce auzise, noi cu Fane si mai tare, si
ne-am intors. Starul povestea ceva despre Dracula, o tema
tocmai potrivita, asa ca Fane si cu mine nu am mai rezistat,
am ras ca tampitii acolo, nemaiputandu-ne controla. Bobdylán
ne-a zis mai tarziu ca el isi muscase limba pana la sange ca
sa nu rada. Ceilalti au dat din umeri, ce sa le faci, sunt
incontrolabili astia mai tineri si ne-au lasat in pace.

Starul tot abera de la o tema la alta, toate foarte haioase:
vampiri, vrajitoare, draci s.a.m.d. Trebuia sa bem vin si
cafea ca sa fim ocupati cu ceva, sa nu mai radem atata.
Oricum, nu tinea mult. Fara sa radem. Starul trecuse la tema
familiei, despre importanta fiecarui membru, despre relatiile
umane, despre cat de pizdosi sunt romanii. Nu stiu, probabil
ii placea ca radeam asa, nu arata suparat, din contra, credea
probabil ca spunea ceva haios.

Asa ca noi nu ne-am sinchisit, am ras in voie pana am iesit.
Artistii ne-au ignorat. Nu intrau in cercul lor de interes
cacaturile noastre de rasuri stupide. Bobdylán isi eliberase
si el rasul. Afara era foarte misto, o placere sa tot razi,
asa ca prostii, ca aia care nu au niciodata nici o grija, ca
aia carora li se zice resturile societatii, junkyi societatii.
A fost o seara reusita. Dar Bobdylán nu stia daca vrea sa mai
citeasca ceva undeva. Lasa ba, ca e interesant, mai afli si tu
ce ai vrut sa spui dac-ai uitat - ne amuzam noi.

Mai tarziu ma imprietenisem cu cativa dintre Artisti. Erau
baieti de treaba, doar ca seriozitatea aia academica pe care
le-a impus-o scoala ii cam strica. In rest erau simpatici.
Dostoievski - reusea sa para interesat de exterior, in acelasi
timp facand ceea ce vrea el, Roman cu lungile lui monoloage
despre mancare, despre cum si cat trebuie sa manance un
prozator. Raspunsul lui era: mult, un prozator trebuie sa
manance cat mai mult, trebuie sa aiba stomac de prozator. Emin
care a scris cel mai bun poem care ar putea exista si dupa
asta s-a lasat de scris, si Lord care e in aparenta tot timpul
multumit si bine dispus, numai ca in realitate nu e chiar asa.
Toti sunt haiosi iar vina seriozitatii si-o spala regulat,
macar o data pe saptamana cu zeci de litri de bere, palinca,
vodca, vin. Si li se iarta. Totul se iarta.

28. F,

Ma gandesc ce rost are, pe bune, ce rost au toate. Nu vreau sa
fiu rautacios, dar de ce? De ce sa te trezesti dimineata la
opt si sa vii seara acasa la noua. Intre timp mananci in fuga,
esti in realitate, dar in care? A altora. Intotdeauna in
realitatea altora. Niciodata in a ta, proprie, nu te traiesti
niciodata pe tine insuti. Nu ai timp. O fuga continua. La
sfarsit - nimic. De ce sa nu faci acest salt direct. Direct la
nimic. Pentru aceasta viata de cacat. Bucuria, fericirea,
utopii. Bucuria de a te intalni cu prietenii care sunt si ei
distrusi, de serviciu, de sotie, de sot, de alte rahaturi,
intotdeauna prea mult. Niciodata nimic. Niciodata acea
liniste, niciodata acea eliberare a creierului, cand te simti,
te simti pur si simplu pe tine si nimic altceva. Suntem
fascinati de prietenie, de dragoste, fiindca nu intelegem cum
altcineva ne poate simti, se poate bucura de noi, cand noi nu
facem acelasi lucru cu noi insine niciodata.

Cand te voi vedea data viitoare, te vei bucura, ca de obicei,
imi vei spune ca esti grabit, ne vom intalni seara. Seara vom
bea o bere, ne vom imbata, vom vorbi tot felul de cacaturi si
dimineata eu voi pleca. Ma gandesc la prietenii mei. Unii din
Moldova, altii din Romania, altii de mai departe. Sunt lucruri
care tin de interiorul nostru. Interiorul nostru e peste tot.
Ne neglijam prietenii, ne neglijam pe noi insine. Vrem sa
ramanem, cum spunea odata Kopkil, o galeata de cacat. Toti
sunt niste galeti de cacat. Cel mai bun lucru e sa ne
desertam, de dorit in aproapele nostru.

Fa ceva ca sa tina altii minte, bucuria maxima - impusca pe
cineva in cap. Spala-ti mainile cu sangele lui. Intra intr-o
biserica si da-i foc. Incearca sa te simti, fa ceva. Am
obosit. Poate ca ar trebui sa fac astea. Sau sa fumez o iarba.
Nu stiu, iarba iti da acel sentiment de eliberare, de pace.

Cand nu te mai intereseaza ce se intampla in jurul tau. Nici
de tine nu te interesezi, dar iti simti existenta, simti ca e
frumoasa, acele culori, acea fascinatie a urcarii in ceruri, a
vitezei, a incalcarii tuturor regulilor. In acele clipe crezi
ca Dumnezeu exista, ca toate au un rost.

Nu stiu. Acest rost se pierde imediat dupa trezire. Simti ca
devii o galeata de cacat si pentru a-ti veni in fire simti
nevoia de a iesi iarasi din aceasta realitate, prin pastile,
prin iarba, hasis, nu conteaza ce. Sau prin durere. Prin
durerea pe care o produci. Un glonte, un cutit, un harlet,
atunci te eliberezi odata cu lovitura. Cu caderea celuilalt.
Apoi iarasi intoarcerea, iarasi acel sentiment de cacat. F, as
vrea sa bem o bere si sa radem. Fara iarba. Vreau sa incerc sa
ma simt bine fara ea. Sa vad daca se poate. Nu stiu. Creierul
meu refuza sa ma asculte. Tremur tot, F, mi-e rau. Mi se pare
ca nu am sa reusesc sa ma bucur. Poate niciodata. Si mi-e sila
de tot, de mine inclusiv.

Daca inchid ochii, pleoapele ma duc in ceruri, ma duc departe.
In acea absenta minunata. Sub o cascada de apa, in unica
cadere care nu provoaca durere. Probabil creierul refuza sa
reactioneze normal, refuza sa inteleaga, vrea eliberarea,
linistea. Nu stiu daca e posibil. Asa ca-mi inchid ochii. Mai
bine inchid ochii.

Toate astea se aseamana cu un bumerang. Un bumerang pe care il
arunc, sunt bucuros de zborul lui, uit de mine, traiesc
zborul, apoi bumerangul se Intoarce, se apropie, e langa mine,
ma loveste sec in cap. Asa sunt aceste calatorii. Ceea ce ti
se da, mai tarziu ti se va lua.

Ochii care iti aduc toate aceste lucruri minunate, la
intoarcere sunt rosii, tulburati. Fericirea care aduce dupa ea
neputinta, cedarea. Raul fizic si cel psihic. Gata! Sa uit
toate rahaturile astea. M-am saturat, ma Inabus, imi vine sa
iau pe cineva de gat, vreun profesor paranoic, vreun idiot de
portar care te intreaba cine esti, nevrand sa te lase sa
intrii in camin, vreun scriitoras de povesti frumoase si
poezii cu patru randurele si multe sentimente. Sau pe pizda
aia cu aere de Dostoievski de la facultate de care mi-e si
scarba sa-mi amintesc. Sunt atatia pe care i-as strange de
gat, i-as impusca dracului, incat poate m-as simti vinovat
daca nu as avea o anumita ordine.

Da, F, ce zici, lasa dracului lucrul ala al tau si hai sa
facem o lista. Sa incepem cu asta. Lista si dup-aia ordinea,
in Ch-au putem gasi aproape gratis instrumente pentru scos
creierii imbecililor. Sa le scoatem creierii la toti imbecilii
ce ne-au stat vreodata in cale, hai sa curatam dracului odata
drumul de namol. Hai sa facem ceva pentru noi. Hai sa ne
gandim un pic la noi. Hai sa-i punem si pe altii pe ganduri.
Nu mai pot suporta, mi se rupe de ce se intampla in jurul meu,
dar mi-e sila de ce se intampla cu mine. Daca vreau sa fac
ceva trebuie sa trec peste cadavre, hai sa trecem peste
cadavre.

Hai sa ne mai amintim o data de vremurile bune. Dup’aia mai
vedem. Dup’aia poate uitam. Scrie-mi.

29. Groovy

Yo, mi-ai zis despre visul tau cu cartea. Cel mai ciudat e ca
profesorul nostru a si scris poezie. Cartea ta, cartea din vis
poate chiar exista. Cum era? Pacat ca nu tii minte detalii. Am
visat si eu de multe ori carti. Straniu ca aceste carti sunt
mai faine decat in realitate. Realitatea cenzureaza tot. Chiar
si cei mai curajosi nu spun tot. Este ceva de care le e frica.
Cuvantul scris fascineaza, dar si sperie.

Ce crezi, cartile astea exista? Nu te uita la mine ca la un
nebun, eu sincer nu stiu, cred ca ar putea exista. Carti
existente, dar nescrise. Asa cum citim la computer, cum
ascultam textele din muzica, cum o buna parte din viata e
literatura, de ce nu ar fi si aceste carti reale? Cartile care
vin in vis. Poate pot fi citite doar in vis.

Literele lor te farmeca, te fura. Sunt cu mult mai vii, mai
colorate chiar decat cele de la computer. Iti dau senzatia ca
sunt scrise chiar atunci cand le citesti. Mirosul lor e mai
puternic decat al manuscriselor sau al cartilor noi. Yo, eu
cred ca exista si e minunat ca e asa.

Fiindca exista lucruri pe care le banuim, dar pe care nu le
putem explica, sunt o multime de astfel de lucruri. Altfel ar
fi mai neinteresant, ar fi ca o poveste proasta care nu poate
gasi alt sfarsit decat cel fericit.

Odata fumasem cu un bun prieten de-al meu, ne simteam prea
bine pentru a sta in vreun bar si acasa, asa ca am mers la o
plimbare. Afara era foarte fain, nu ne mai puteam opri. Cu
incetul, cu rasete si alergari, am ajuns la capatul orasului.
Se facuse deja seara. Periferia orasului nu ne prea fascina,
dar acolo ne-am dat seama ca suntem epuizati. Asa ca ne-am
cautat un loc pentru odihna. Am mers la peretele unui bloc,
ne-am rezemat cu spinarile de el si cred ca am stat asa vreo
ora.

Inchisesem ochii si la inceput am vazut o combinatie de culori
care se schimba continuu, apoi niste sunete de-abia
perceptibile. Apoi sunetele au devenit din ce in ce mai
puternice, iar culorile mai clare. Vedeam un indian puternic,
care parea de-o vesnicie. Canta la o toba inalta, de piele.
Mainile lui erau parca vrajite, ziceai ca face un ritual
magic, nu canta pur si simplu. Fata ii era colorata cu
vopsele, ceea ce vazusem in visul meu. Avea parul lung, cu
cateva pene in el.

Totul parea concentrat in cantecul lui, nimic nu era mai
important. Tot ce stiam eu, tot ce se intampla in jur parea
fara nici o importanta. Doar sunetele tobei si miscarile
mainilor. Totul se reducea la asta. Si era suficient, mai
suficient decat orice altceva.

Apoi brusc s-a oprit. Si eu m-am trezit. Eram inca vrajit de
ceea ce vazusem si auzisem. Capul era concentrat acolo, nu in
realitatea in care m-am trezit.

Stii ce am visat eu? m-a intrebat prietenul. Si mi-a descris
ceea ce vazusem si eu. Indianul vopsit cu ochii inchisi.
Mainile lui si muzica. Culoarea muzicii. Mi s-a parut o
halucinatie aceasta dezvaluire a prietenului. Nu mai
intelegeam nimic. Cealalta realitate in care ma duceam eu era
vazuta si de el.

De asta te intreb, Yo, oare cartile, ceea ce zicem noi ca e
halucinatie si vis, nu exista, nu sunt reale?

Am iesit ambii la balcon si am privit orasul. Magazinele de
vizavi, benzinaria, troleele ce se miscau sub noi ca niste
gandaci. Apoi a trecut un camion ce mergea foarte lent iar in
el vreo cinspe baieti care cantau la tobe. Camionul nu se mai
vedea dar noi mai auzeam zgomotul tobelor si al aparatului de
sudura din camion. Totul parea atat de frumos si linistitor.

30. Curul si cerul

Baston si cu Tolstoi in tren. Au tot vorbit despre statutul
scriitorului In societate, cat de bine era in timpul
comunistilor cand scriitorilor li se dadea masina, vila,
onorarii grase. Asa da, sa tot scrii, nu ca acuma, scrii si te
fut astia ca nu scrii ca Breban sau Druta.

As tot scrie acuma cat de pizdos e Brejnev, oricine, numai sa
plateasca ceva. Cica sa scrii pentru numele tau, pentru tine
si posteritate. Ma doare-n cur posteritatea asta
postmodernismul si postindustrialismul. Vreau acum ceva.
Orice.

‘Na seara! Biletele la control, va rog.

Baston si Tolstoi ies din compartiment. Dom’ controlor, suntem
si noi studenti, nu prea avem bani, hai ca o sa va multumim la
sfarsit. Controlorul a marait ceva, le-a aratat
compartimentul. Sa va gasesc aici, ca altfel va belesc, no.
Mersi, mersi, dom’ controlor. Aici vom fi.

Baston, nu-i asa ca e mai misto sa te masturbezi decat sa te
futi? Femeile astea fac nazuri, zici ca au o comoara acolo
intre craci, nu o pizda. Mai bine iti faci o laba cu viteza
care iti place, fara sa transpiri ca porcu’. Pe bune ca e mai
fain. In liniste cu tine insuti, fara complicatii. Asa stai la
televizor, bei bere si faci laba. Sau e misto cand iti face
laba o femeie.

Esti prost, ba, nimeni nu-ti face o laba mai bine ca tine
insuti. Nu dau doi bani pe o laba de femeie, nu au simt astea,
ba. Poate te zgaraie, te strange prea tare sau cu o mana
flescaita, de zici ca tine pufuleti, nu o pula. Nu se gandesc
la tine, se gandesc doar la ele, la placerea lor de a tine o
pula in mana.

Ba, Baston, tu esti prost, te-ai tampit de atatea lovituri cu
capul de mese. Nu stii ce vorbesti, sau nu ti-a facut nimeni o
laba buna. Sotia mea stii ce laba imi face? Chiar mai fain
decat mi-as face singur. Si nu ma mai deranjeaza, cand vrea -
o fut, cand vreau eu - imi face o laba. Armonie perfecta. Asta
familie. Daca am mai avea si unde sta ar fi chiar perfect.

Te dilesti, Tolstoi, aberezi, niciodata o femeie nu poate
inlocui un prieten. Iar laba oricum singur mi-o fac cel mai
bine. Cu pula nu trebuie sa fii politicos, sa-i cumperi
inghetata, flori. Trebuie sa ai grija ca de tine insuti. Fara
complicatii psihice.

Se facuse tarziu. Dupa ce vecina lor de compartiment manca
vreo ora: salam, ceapa, usturoi, slana s.a., se intinse pe
bancheta din fata lui Tolstoi si a lui Baston. Era o batrana
foarte grasa. Se intoarse cu fundul la colegii de calatorie.
Fiindca se descaltase, in compartiment se lasa un iz din
vremurile demult apuse. Ducea cu ea parca toate mirosurile din
pubelele pe langa care trecuse. Rochia cu pete de mustar, de
scrum, de ceva care era imposibil de ghicit ce a fost, ii
dezgoli o parte a picioarelor, a curului, era greu de definit
ce era din cauza slaninii ce deforma formele unui ex-corp
transformat in monstru, intr-un monstru gras, abject.

Baston si Tolstoi si-au terminat discutia si priveau fundul
vecinei lor. Mirosul, ceea ce parea imposibil de privit le-au
facut ochii sa luceasca, imposibil de intors in alta parte. Am
avut o erectie grandioasa, va povesti mai tarziu Baston, am
vrut s-o fut pe baba aia cum nu am mai vrut pe nimeni inainte,
scarbosenia ei ma excita, vroiam sa-i pipai randurile de
slanina, sa descopar printre ele pizda si s-o fut. Probabil ca
ar fi fost greu asa ceva, ar fi fost ca o noua descoperire a
Americii, simpla, dar de neimaginat. Tolstoi recunostea
acelasi lucru. Daca nu as fi fost paralizat de priveliste, as
fi sarit ca un caine pe ea, pula nu imi mai incapea in
pantaloni, toata scarbosenia aia ma chinuia, nu doream altceva
decat s-o fut, dar ma simteam mic, foarte mic, imposibil
pentru mine de a o avea toata, de a o fute asa incat sa i se
clatine toate straturile de slanina, sa curga de pe ea
siroaiele de transpiratie puturoasa si de bale care acum i se
scurgeau pe bancheta.

Inainte de a ajunge, controlorul a mai trecut prin
compartiment. Baston i-a bagat in mana un teanc de bancnote de
o mie si a iesit cu Tolstoi. Erau ambii galbeni la fata, cu
ochii obositi, rosii si cu hainele imbibate de acel miros
puternic, intepator. Baba dormea cracita pe bancheta.
Controlorul a ramas cu gura cascata, cu privirea incleiata de
membrele dezgolite, scarboase, transpirate ale batranei. Apoi
trenul frana brusc si controlorul se trezi cazut cu pula
sculata peste cracii babei care se trezise si isi stergea cu o
mana balele ce ii ajunsera amestecate cu muci pana pe gat.

31. Speed

Ma eliberez. Ma eliberez de visuri, de culori, de fericirea
culorilor si de durerea intoarcerii. Mi-am lasat visurile cu
iarba la o parte, am lasat cerul departe, fiindca nu mai
puteam suporta trezirea cu durerile ingrozitoare de cap, cu
neintelegerea a ceea ce vedeam, a ceea ce simteam. Cu
boraturile, cu tremuratul mainilor si cu capul lasat pe masa
ca un semn al zborului in care pornisem.

Acum, mi-am vazut prietenii. Prietenii mei tot timpul obositi,
cu ras isteric si ochii rosii. Si la fel ca si mine cu o sila
mare fata de tot ce ne inconjoara. Sila, scarba este ceea ce
ne caracterizeaza pe noi. Nu numai pe mine si pe prietenii
mei, dar pe toti de aceeasi varsta. Din clasa mea numai doi nu
se drogau, dar nici nu erau buni de nimic. Restul toti.

Sau baietii din America care isi impusca colegii si profesorii
in recreatie. Tarantino nu a facut prin filmele sale decat o
descriere a noastra, a celor drogati, a celor ce fug din
aceasta realitate si nu-i mai intereseaza nimic. Totul va fi
pornit de la zero. Ca turnul Babel ce s-a prabusit, dupa asta
oamenii sa suporte nostalgia cerului, a paradisului. Totul se
prabuseste dracului. Totul trebuie curatat, ca o nava ce e
spalata bine inainte de a fi scufundata in mare.

Cu noi se va scufunda tot. Vom canta acea muzica funerara-punk
si ne vom distra. Ne vom distra de tot ce se rupe, ce cade si
se imputeste. Gata cu telenovelele, gata cu imnurile, gata cu
cultura cu chilotii murdari, gata cu acea crestere in grade,
se termina povestea frumoasa cu sfarsit fericit.

Iar eu, eu privesc pe fereastra si ma distrez, e haios, nu?
Durerea e intotdeauna mai terapeutica decat bucuria. Voi
incerca si eu ca tine sa ma amuz, sa ma vindec prin ranile,
durerea celorlalti. Sa hohotesc cand totul se prabuseste. Ce
ne amuza mai mult decat accidentele, catastrofele? Atunci
uitam de noi, ne simtim intr-un fel buni, linistiti.

Daca va fi prea putin rau, desi ma indoiesc, cu totii suntem
extrem de saturati de toate astea, vom ajuta trenurile sa o ia
razna de pe sine, creierii sa zboare pe pereti, tot ce ne
scarbeste sa fie sters, scufundat si ars. Focul va purifica
tot. Focul trebuie sa ne apere, sa ne elibereze.

Iar eu voi deveni o persoana normala. Voi desena prin lifturi,
ma voi amuza. Nu mai are rost sa ma droghez, prabusirea a si
inceput. Voi rade si voi merge inainte fara dureri de cap. Va
fi, este, misto.

Apoi, voi lua o supradoza si voi sterge tot.

32. Despre libertate si ziduri

Mi-a placut, Buru, ca nu ai rupt ca de obicei ceea ce ai
desenat. Mi-a placut foarte mult. Sper ca imi vei umple liftul
cu desene de-ale tale, stii ca-mi plac. Si peretii din bloc.
Imi place ca asa nu poti rupe, oricat ai vrea. Nu poti
distruge cu aceeasi lejeritate peretii, zidurile ca pe o
hartie sau ca pe o panza. Trebuie sa vii mai des la mine, si
din cauza ca mai desenezi prin lift. Ar fi foarte misto ca
oamenii sa vina ca la expozitii in acest lift, iar eu sa nu
mai vreau sa ies din el. Un lift pana la Dumnezeu. Buru,
termina de desenat liftul si hai sa urcam in el pana la
Dumnezeu.

De fapt, desenele din liftul tau nu au fost primele pe care nu
le-am rupt. Mai tii minte cand am plecat in calatorie, cand am
ajuns pe la Amsterdam, la Berlin? Atunci mi-ai zis la
intoarcere ca arat foarte bine, ca parca am mai intinerit.
Chiar asa a si fost. M-am intors eliberat de ceva greu ce ma
scufunda din ce in ce mai jos. Apropo de Dumnezeu, pe care
l-ai amintit.

La Amsterdam m-am intalnit cu cativa prieteni care o taiase si
care au ramas acolo definitiv. Mergeam in baruri in care toti
erau drogati, unde nimeni nu avea treaba cu tine, puteai sa te
droghezi in ultimul hal, puteai sa te injectezi chiar acolo.
Era o pace, o muta intelegere intre toti. Cineva dormea cu
capul pe masa, nimeni nu il deranja pana nu isi termina
somnul, cineva privea cu orele pe fereastra, cineva picta,
citea, cineva pur si simplu radea in ultimul hal, cineva
dansa.

Apoi treceam prin fata vitrinelor cu prostituate. Erau toate
goale si foarte frumoase. Era ceva extraordinar sa treci asa
pe strada si din vitrina sa-ti zambeasca o femeie frumoasa,
absolut goala. Iti venea sa crezi ca ai fumat prea mult, ca nu
poate fi adevarat, ca ai halucinatii. Si totusi, cat de
drogati eram, cat de multicolore erau razele soarelui, era
adevarat, era pe bune.

Era ceva incredibil in atmosfera aia, iti venea pur si simplu
sa urli de bucurie. Apoi zile de ploaie. Iti parea ca nu se
mai termina. Ploaia spala tot.
In Berlin m-am oprit intr-o zi langa zid. Cineva picta ceva
alaturi. Avea si sprayuri. I-am cerut cateva culori si am mers
la zid. Am desenat asa cum nu mi se mai intamplase pana
atunci. Am desenat un soare orbitor, niste nori ca niste
pernite, am desenat marea, muntii, m-am desenat pe mine, pe
prietenii mei, te-am desenat acolo si pe tine. Erai vesel si
alergai prin nori. Mi-am desenat cainele, am desenat tot ce
mi-a trecut prin cap in acea transa. Nu ma simtisem niciodata
asa fericit. Baiatul de la care Imprumutasem sprayurile ma
privea. Mi-am privit mainile murdare de toate culorile, la fel
erau si hainele. Din reflex mi-am intins mainile spre zid,
spre desenul pe care am vrut sa-l rup si am inteles atunci ca
am facut ceea ce nu voi mai putea distruge niciodata. Nici
macar nu aveam de ce sa rup ceea ce facusem. Era tot ce
simtisem mai frumos in viata mea. Nu mai erau cainii de care
ma infricosam atunci cand terminam desenul, nu mai erau
ciorile, nu mai erau dracii, nu mai era zidul - era
sentimentul fericirii mele. Stii, ca atunci cand te droghezi
si ai halucinatii care Iti produc sentimente pe care nu ti le
poate produce viata asta de cacat.

De atunci am inceput sa mai desenez pe blocuri, pe pereti. Yo,
dar nu mai e acelasi lucru sau macar ceva asemanator, nu,
poate mergem in Berlin sa-ti arat zidul, nu zidul de fapt,
sa-ti arat ce simt eu cand sunt fericit. Aici desenez iarasi
caini, sobolani, broaste, linii ce ma inspaimanta, ce vin
parca impotriva mea, fiindca simt ca aici zidul e prea mare,
mult prea mare, am si inceput sa-mi desenez peretii camerei,
liftul tau, peretii facultatii si gardurile de beton pe langa
care trec. Yo, simt ca daca nu termin de colorat tot o sa
innebunesc, ma dilesc de-a binelea.

Buru, dar cum ai putut sa te desenezi pe tine pe zid? Te vezi
in halucinatiile tale?

Dormind. Mi-am desenat si respiratia. Era vie. Stii, cred ca
de un somn bun avem nevoie noi toti, de un somn lung, foarte,
foarte lung care sa ne ia oboseala si boala. Iar cretinii sa
moara. Iar cand ne vom trezi sa ascultam Limp Bizkit, Papa
Roach, Massive Attack si sa fim fericiti. Sa ascultam muzica
depresiva si sa ne simtim bine. Altfel o sa innebunim cu
totii. Yo, cred ca deja am innebunit cu totii. Uite ca deja
ne-au cazut gandacii si tantarii in cafea - blea.

33. Viata clinica

Prima oara nu mi-a venit sa cred. S-a intamplat asa ca m-ai
vazut si tu. M-ai salvat, de fapt. Nu stiu daca trebuia.
Oricum.

Fumasem toata ziua hasis cu baietii. Ajunsesem intr-un stadiu
cand nu ne mai lua, noi aveam impresia ca nu ne mai ia
dracului odata. Ultima oara seara am luat o doza dubla-tripla
ca sa simtim si noi ceva. La inceput ras. Fumul
bulibuleatorului se transfera in creierii nostri. Brusc am
realizat ca ma ridic, ca ma duc dracului. Culorile ma loveau
peste fata, asa ca am cazut in pat. Muzica se amesteca cu mii
de zgomote ce se acopereau unul pe altul formand un fel de
liniste. Atat. Atat.

Simteam cum ma scufund in pat, cum sub mine e o groapa imensa
si eu tot cad, tot cad si nu se mai sfarseste odata. Disparuse
acel soare ce ma inunda de bucurie si venira culori lichide
amestecate ce ma stergeau, imi intrau in ochi, in creier si nu
vroiau sa iasa de acolo decat foarte greu, prin porii
craniului care insa erau prea mici, asa ca ma simteam ca curva
unui detasament fututa de toti de cateva ori, asa-s soldatii
nu se satura repede, si apoi aruncata peste gard stoarsa de
orice simt de orice umbra de gand. Baietii erau si ei dusi, se
mai plimbau prin camera, mai cadeau pe jos, mai borau la
chiuveta, in lighean, altul se tavalea pe podea. Cineva
incerca sa vorbeasca cu mine. Cineva imi dadea palme si imi
deschidea ochii.

Asta ma oprise oarecum din caderea mea. Incerca sa ma aduca la
suprafata, cert e ca nu mai vedeam nimic, nimic din realitate.
Am vrut sa-mi ridic o mana sa vad cine e alaturi, dar nu mai
puteam face nici o miscare, nimic. Intr-un sfarsit te-am
vazut. Erai alaturi, imi dadeai palme si apasai cu palmele
pieptul meu. Respira, respira, auzeam vag. Dar plamanii nu ma
mai ascultau, aerul devenise ceva lipicios, imposibil de tras
In plamani. Apoi dispareai. Adica nu te mai vedeam, nu te mai
auzeam. Doar uneori, asa ca intr-un film facut din bucati te
zaream, te auzeam, misca-te, te rog, misca-te, respira, apoi
iarasi intuneric.

Nu stiu dupa cat timp culorile s-au inmuiat, sunetele s-au
facut mai clare. Deasupra, pe cer, zburau avioane. Nucile
cadeau din nucul din fata casei. Un motan alerga cu un
porumbel In gura.

Incepuse sa ploua. Ma vedeam in fata casei. Iesisem cu
picioarele goale pe iarba si alergam prin ploaie. Mama ma
striga sa intru in casa, altfel o sa racesc, dar eu nu o
ascultam, continuam sa alerg, sa tip printre zgomotele
fulgerelor. Ma vedeam de undeva de sus. Vedeam si casa si
nucul, casa, mama, apa. Eram mic si fericit.

M-am apropiat de acea imagine pana cand ti-am simtit palmele
pe fata mea. Pe pieptul meu. Apoi ti-am auzit si glasul. Yo,
esti un tampit, respira, nu fi prost. Am inghitit aerul cu
greu. Ma simteam asa de parca as fi pus cu forta sa beau
miere, nu miere, e rau zis, namol, da, parca respiram namol,
tu stateai alaturi, speriata si foarte suparata. Am vrut sa-ti
zic ceva, dar nu am putut, nu am putut nici sa gandesc. Prin
fata ochilor mi-a alergat un iepure, apoi din urma lui s-au
intins vreun metru ochii unui lup. Brllllllll. Un scurtcircuit
in creier. Ma gandesc daca m-ai vazut cum alergam prin ploaie.

Imi dau seama de situatia mea jenanta. M-ai gasit ca pe o
leguma. A trebuit sa ai grija de respiratia mea. Nici nu aveai
macar cu cine vorbi. Iti va trece - gandesc. Ce e val ca valul
trece. Doar ca o sa ma gruzesti. De ce esti narcoman, nu poti
termina cu cacatul asta? Nu ai gram de vointa? Esti terminat?
Iti voi raspunde de ce. De ce, draga? Mai lasa-ma odata in
pace sau du-te dracului! Apoi vei tranti usa. Apoi eu ma voi
droga iarasi, voi iesi din fantasmaticul camin XVI, voi lua un
troleu si voi veni la tine. Nici nu vei observa ca sunt
drogat, sau nu vei vrea sa observi. Nu imi vei reprosa nimic.
Sunt obosit, iti voi zice, sunt obosit, ma intind un pic.

Voi inchide ochii si voi vedea cum se intind ochii dupa
iepurasul ce fuge. Voi vedea cum iepurele rade in timp ce
lupul cade intr-o copca. Apoi imagini de la un concert. Apoi
voi deschide ochii. Va fi dimineata. Voi simti o nevoie
urgenta de a ma droga. De-aia, de-aia, draga mea. Yo, ce faci,
ma vei intreba. Sunt grabit, plec. Unde? Si aici iarasi o
scena de telenovele. Uite-asa. Continuu. Plus o mica cearta.
Plus altceva. Plus mai da-le pe toate dracului odata. Asta
simteam eu atunci, inainte de a ma droga. Acuma incerc sa nu
ma mai droghez, dar stii ce simt, stii ce simt tot timpul
inclusiv atunci cand dorm, caci mi se face sila si vreau sa ma
trezesc?

Mai da-le dracului pe toate odata!

Incerc tot timpul sa trag o linie, sa pun odata punctul, nu se
poate sa nu se poata, incerc tot timpul sa fac ceva ca sa nu
mai fiu considerat un imbecil, dar degeaba, draga mea, nu pot,
nu pot, innebunesc, de fapt ce vor toti de la mine? Ce? Sa ma
imbrac la sacou, sa vorbesc frumos, sa zambesc celor cu care
vorbesc, sa le zambesc celor care vor sa ma futa, sa nu le mai
zic ia mai sugeti pula, futu-v-as muma-n cur? Ce vor toti de
la mine? Incadrarea in societate? Care societate? Asta, care
vrea sa se incadreze in NATO, care-si ridica poala cand cineva
ii arata pula?

Mi-e sila, vreau sa trag un fum, un mic fum, sa merg la
pescuit, sa pictez, sa ascult muzica si sa ma simt bine, vreau
sa cant la chitara, vreau sa te iubesc pe tine si toti sa ma
lase in pace, vreau sa beau o bere, o cola. De ce e imposibil,
de ce prietenii mei isi ies din minti, de ce tot timpul cineva
imi omoara cainele, de ce trebuie sa explic ceva, de ce
trebuie sa-mi explic ce vreau sa spun cand totul e clar, totul
e demult clar?

De-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de -ia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia, de-aia,
de-aia, de-aia, de-aia, de oaia.

34. Pacientul sovietic

Sa beau o cafea, sa-mi fumez tigara. In liniste. Cum mureau In
Romania, Fane? Cum mureau cei care Incurcau?

Pai, eu stiu de cateva metode. 1. Erau Intinsi pe beton, li se
punea o blana pe spate si dadeau cu barosul. Nu ramanea nici o
urma. Totul curat. Dup’aia pacientul murea frumos Intr-un
spital din cauza plamanilor uscati, a diafragmei rupte. Tot
auzeai: a fost om bun, saracul, dar a murit de plamani. Oameni
ce nu mai puteau respira acel aer. Oricum s-ar fi Inadusit,
nu? Oricum murim, nu? Mai da-mi un fum … a, ce bine e! parca
as zbura un pic, dar mi-e lene. Sa-ti mai povestesc? Esti
sadic? Noi oricum o sa avem o alta moarte, de supradoza, de
sila.

Si 2. Sau cancer. Zicea cineva ceva aiurea si imediat auzeai:
a murit de cancer, saracul! Ajungea sa te gandesti la ce nu
trebuia si cancer, asta e, domnule, n-ai ce-i face. Intr-o
saptamana aflai ca ai cancer si In aceeasi saptamana mureai.
Totul repede, nu asa ca acuma, treci prin zeci de etape,
astepti zeci de ani pana mori, nu, atunci se murea repede, si
acum se moare repede, dar acum oarecum mai pe fata, desi nu
stii de cine - pac! In cap un cartus si gata. Mori prost! Mai
tragem un bulibuleator?

De ce nu, blea? Parca-ti da viata! Tine!… la noi In Sovietkii
Soiuz aveau infarct. Cand vorbea cineva prea mult sau ce nu
trebuie. Ai nostri aveau inima slaba. Sau In accident. Dar In
general trebuia o moarte naturala, ce nu vorbeste omu’ Inainte
de moarte?

Ce tot ne gruzim cu chestii din astea? Hai sa dansam mai bine.
Doar nu am curnit ca sa ne gruzim. Ne-om gruzi la athadneac,
hai sa ne pricalim. Candva o sa trebuiasca sa fim si noi
seriosi, Iti imaginezi? Sa fim ca si cretinii de babaci. Sa ne
curga tot timpul mucii si balele, sa privim atent la semafor
cand trecem strada, pana la urma stii cu ce vom fi rasplatiti?
Cu mijloace de transport gratuite. Ne vom plimba toata ziua
prin trolee, autobuze, tramvaie si vom discuta asa Intre noi
cat de pidari ni-s copiii. Trebuie doar sa ne Incadram In
societate, trebuie sa ne jucam rolurile pana la capat, crezi
ca te tine mult sa te droghezi asa? Pana la urma tot alcoolici
au sa termine toti, e permis de societate.

Stii ce e interesant? Acum In fosta Uniune Sovietica se moare
din cauza bauturii. Aproape nimeni nu mai are bani de vodca,
vin, alte bauturi normale. Beau tot ce gasesc, beau de crapa.
De exemplu - spirt tehnic. Amestecat cu apa. Au senzatii tari
o perioada, apoi pa! Si nimeni nu se mira. Se asteapta la
orice. Au trait In cel mai puternic imperiu, au fost
salvatorii rasei umane de cainii burghezi, ca sa se trezeasca
acum ca nu-s de fapt decat niste nimicuri, cacat. Tot In ce
credeau a Inceput sa puta, s-a stricat. Unii au mers mai
departe asa din inertie. Si-au Innoit doar vocabularul, de
fapt au Inlocuit niste termeni - Lenin cu Eminescu sau Stefan
cel Mare, cincinal cu privatizare, comunism cu postmodernism,
sau nationalism, sau sincronizare. In rest, aceleasi
discursuri - dreptate, fraternitate, omenie, durerea
poporului… cacat. O laba. Decat sa-i asculti mai bine te caci.
Ceilalti sunt alcoolicii, unii dintre ei sunt cretini care
chiar au crezut In toate labele alea. Acum nu se mai
orienteaza, sunt ca animalele care si-au pierdut stapanul, nu
stiu In ce parte s-o ia, sunt manga, traiesc pe Marte sau
dracu’ stie unde. Astia beau de crapa, beau de se pisa pe ei.
Isi vand mobila din apartamente, hainele, tot, pentru ceva
bautura. Se transforma In niste animale baloase, cacacioase.
Pana la urma spirtul ala Ii purifica, scapam de ei. Dar cu
ceilalti ce facem? Unde sa-i ducem?

Si In Romania e la fel, Ii poti studia chiar In universitati.
Toate rebuturile sunt profesori. Toti alcoolicii si pidarii.
Dau curu’ la bataie pentru o bombonica, ca mai apoi sa arate
la studenti ce pizdosi Is. Stii bancul ala? Cand un copil aude
cum tat-so o convinge pe ma-sa s-o futa-n cur, oferindu-i In
schimb o blana. Apoi vine cu fundul Intins spre taica-so si
“tata, tata, vreau si eu bicicleta!”

Lasa, ba, hai sa vorbim mai bine despre curve.

35. La Inaltime

Uneori e foarte greu sa te trezesti In aceeasi camera, sa vezi
aceeasi pereti, aceleasi postere, aceleasi fete. Uneori e mai
greu sa-ti privesti prietenii decat sa te vezi In oglinda. Iei
repede o doza ca sa nu gandesti prea mult. Dar cand esti prea
gruzit nu ajuta. E si mai rau. Atunci trebuie sa pleci.
Oriunde, dar de dorit In acele locuri unde halucinatiile tale
sunt mai aproape de realitate.

Iei trenul si pa. Dai niste bani controlorului, ca-i pacat
sa-i dai statului, privesti trist pe fereastra, intri In buda
si-ti iei doza. Un pumn de pastile sau niste iarba. Sau si,
si.

Eram varza, ma Ingrozeam cand ma gandeam ca a doua zi va
trebui sa ma trezesc dimineata. Atunci am simtit ca trebuie sa
plec. Mi-am luat rucsacul si am fugit In munti. Cand ai ochii
rosii si Iti scoti ochelarii de soare. Cand Incepi sa
transpiri, sa obosesti, sa mai cazi pe jos, Iti strici
Incaltamintea si hainele. Nimic nu conteaza cand stii ca la
urma vei ajunge In varful muntelui.

Sus aerul Iti loveste plamanii, soarele Iti sta ca o palarie,
iar norii ca o plapuma. Creierul nu va observa nici o
diferenta Intre halucinatii si realitate. In munti nu trebuie
sa fumezi iarba. E prea frumos. Ai impresia ca mananci aerul
ala, nu ca Il respiri.

Orasul Iti sta la picioare atunci, totul Iti sta la picioare.
Nu ai timp sa mai gandesti. De aia nu-i bine sa ajungi In
varful muntelui cu telecabina. E acelasi lucru ca si a face
copii cu prezervativ. Urcarea te face rupt de oboseala, dar e
o oboseala benefica, de om liber, care alege. Aici nu mai
gandesti. Culorile, gustul, mirosul, totul e incredibil. Te
simti ca o sugativa. Nu reusesti sa Intelegi tot, nici nu ai
nevoie, esti pur si simplu In transa. Cel putin asa simt eu.

In varful muntilor nu simt nevoia de a ma droga. Muntii ma
linistesc, Imi sunt benefici. E bestial sa vezi tot rahatul de
civilizatie la picioarele tale. De aici simti ca totul e fara
nici un rost. Muntii nu pot fi construiti. Sau falsificati.
Poti sa arunci doar o piatra In jos. Nu poti scuipa mai sus de
tine.

Imi amintesc de Kopkil. Cum curata cartofi si Imi vorbea cu
capul In jos. Ca Isi baga pula, In facultate, In tara. Daca nu
va putea legal, va urca Intr-un marfar si va sta acolo pana In
Italia sau altundeva. Dar parintii ce ti-ar zice, l-am
Intrebat atunci. M-ar omorI. Ma distra felul In care Kopkil
citea scrisorile de acasa. Ne citea si noua cateodata pasaje
Intregi. Sa mearga la biserica, sa Invete, sa manance si sa
doarma la timp. De fiecare data cand termina scrisoarea o
arunca la cos. La o bere, baieti? Coboram din amaratul de
camin XVI si ne faceam varza. Uneori e bine si sa te Imbeti,
nu numai sa te droghezi, cica scoate stresul. Tu ar trebui sa
stii mai bine.

Parintii lui Kopkil nu si-l imaginau probabil band o bere,
nicidecum drogandu-se. Nu stiu, uneori am impresia ca toti
sunt rupti de realitate. Ca nu sunt total inconstienti, dar se
simt mai bine In izolarea lor. Mai inocenti, mai
invulnerabili. Kopkil arunca la gunoi invulnerabilitatea
parintilor sai. L-a Inceput nu l-am Inteles. Era un baiat
vesel care Insa cadea regulat In depresii foarte mari. Vorbea
atunci despre sinucidere, uneori cand se certa cu cineva
de-abia Il tineam sa nu-i taie gatul, Isi baga pula instant.
Apoi Isi revenea. Ma gandesc ca i-ar placea muntii. Avea
uneori niste stari de bucurie, de fericire care te molipseau.
Care te faceau sa razi ca prostu’, desi vorbea banalitati.
Cred ca In munti s-ar simti excelent. Ar uita de rahaturi, de
vina sa ascunsa fata de parinti. Fiindca parintii cu inocenta
lor Il faceau sa se simta vinovat de toate rahaturile pe care
le facea el: nu le-ar putea spune niciodata ca se lasa de
facultate, sau ceva si mai realist, ca, de exemplu, are
sifilis sau o prietena gravida.

Poate ca mi-ar placea chiar sa trag o iarba cu Kopkil pe
varful muntelui. Asta asa, ca sa radem de sa se rostogoleasca
pietrele singure la vale. Sa ne tinem de burta privind
gandacii de jos preocupati de problemele lor. Dar si fara
iarba ar fi bine.

Cred ca In munti ar fi misto sa mori. Sufletul (ce-o fi aia?)
nu are unde urca mult. Ramane alaturi chiar daca te-a parasit.
Oricum, In munti nu ai nevoie de suflet.

36. 12 aprilie 1961

In 12 aprilie 1961 Iura s-a desprins de pamant. Despre asta
putin mai tarziu se vor scrie poezii, romane, se vor face
filme. Iura a ajuns In cosmos. A fost o castigare a spatiului
pe care o visase la o tigara, la o pipa, la un paravoz, la un
bulibuleator… de iarba Shakespeare, Stalin, Bulgakov, pe care
o visase taranii lui Stefan cel Mare Inainte de lupta stand In
fata fumului de la rugurile de canepa. Numai cine nu privise
cerul cu stele pana la acel 12 aprilie 1961! Numai cine nu-si
imaginase ce se Intampla dincolo! Cati Isi luau doza privind
cerul! Visand ceea ce va fi, ceea ce se va Intampla In
continuare.

Si la 12 aprilie (“In april, In april, s-a nascut Ilici” -
scria Grigore Vieru In abecedarele din care Invatam noi) Iuri
Gagarin a facut sa fie reale o parte din visele, din
halucinatiile noastre. Drogurile si cosmosul Intotdeauna au
avut ceva In comun. O data cu zborul lui Iura halucinatiile
noastre, ale narcomanilor ce stiu a se droga, au prins putere,
au devenit reale, mai reale decat realitatea. A fost ceva
asemanator: tragi un fum, Inchizi ochii, te vezi, sau vezi pe
altii cum Inoata prin vid printre stele, tot mai aproape de
soare… apoi deschizi ochii, pui televizorul In priza si Il
vezi pe Iura In cosmos! Il vezi cum se desprinde cu racheta de
pamant si iata-l In cosmos! Sa-mi bag pula daca nu Iti vine sa
Innebunesti vazand asa ceva! Din pacate eu eram undeva departe
cand s-a Intamplat acest lucru, eram poate un mar, poate un
caine, poate o tigara, poate dracu’ stie ce… Poate ca ar
trebui sa fac un efort sa ajung pana acolo, sa-mi imaginez…
dar vad milioanele de zambete ale narcomanilor la aflarea
acestei stiri. Vad bucuria lor, acum peste 40 de ani ma bucur
si eu, nu stiu, asa Imi vine, nu stiu daca Intelegi, dar pur
si simplu Imi vine sa hohotesc cand ma gandesc la asta.

S-a vorbit mult, se va vorbi Inca mult despre asta, se spune
ca nu el a zburat, ca a fost ales pentru zambetul lui frumos,
ca a fost mai apoi lichidat si ca nu a fost nici un accident
motivul mortii lui. Se vorbeste ca despre Shakespeare, de
exemplu. Ca despre lucruri trasnite de care esti aparat, fata
de care zambesti ironic. Uite-asa, blea.

Imi amintesc cum ne radeam pe cap cu Sobo ca sa fim mai
aproape, sa tinem legatura cu cosmosul. Chiar simteam, chiar
simt. Sau cand ti se rupe ceva In tine si pana atunci nu Iti
puteai nici imagina asa ceva. Ce vreau sa spun? Doar ca
halucinatiile sunt reale, prind viata. Si ma cac eu pe
telenovelele, pe poeziile si pe prozulitele voastre anemice.
Astea chiar nu apartin realitatii, sunt Intotdeauna cu un pas,
cu doi, cu trei In urma. Niste scormonituri In cacat In
cautarea unui sens cica, idee. De unde idee In cacat?
Limbrici, peste tot limbrici si cacat.

Cu Iura a fost alta treaba, nu conteaza daca a existat sau nu.
Trebuia sa existe. Halucinatiile nu vin din cacat, ci din fum.
Fumul te Inalta, desi nu e termenul potrivit pentru treaba
asta. Zici ca vorbesc despre poezii, nu, vorbesc despre viata,
despre realitate. Un Iura nu poate tine mult, desi era
puternic. S-a vorbit chiar ca a fost alcoolic si narcoman.
Asta nu ma intereseaza, a fost treaba lui. Un Iura se uzeaza
repede. Un Iura de fum, un Vasotki de fum, un Shakespeare de
fum… nu, nu poate tine mult. Fiindca toti scormonesc In cacat.
Fiindca nu stiu a se droga, fiindca nu prind mirosul ierbii ce
se leagana, nu mananca aerul din munti, nu traiesc culoarea
noptii, a norilor, mirosul unui trandafir alb, de unde-n pixu’
meu ar putea avea aripi astia, de aripi de cacat chiar ca nu
am auzit.

Vasotki In masina lui. Fluierand. Marina Vladi - sotia lui, va
povesti ca In timp ce Il filma a avut vreo sapte - opt
accidente, dar fluiera mai departe, Vasotki asta a fost si el
dat dracului, glasul ala al lui mai greu ca al lui Max
Cavalera chiar. Cuvintele alea ale lui care te zgaraiau mai
ceva ca glasul. Vasotki care si-a bagat pula si neavand viza a
mers asa pana-n America, sa mai cante ceva. Apoi a avut
puterea sa se Intoarca acasa. Desi stia ce Il asteapta acasa
de la patanii de la KGB. Care baga droguri In el de-ar fi
murit un detasament de partizani, care bea pana uita de el.
Care sarea peste cap, mergea In maini, de credeai ca nu-i
adevarat, de unde dracu’ avea narcomanu’ ala atata putere?
Doar nu din cacat. Tocmai, nu din cacat. Cacat e restul.
Muntii, accidentele, glasul lui, puterea erau din alte parte.
De altundeva, de unde nu se simte mirosul de cacat, de-aia a
avut nevoie de droguri, de vodca.

Apoi Vasotki a murit. Cica a avut infarct sau asa ceva. Ca Ii
curgea sangele pe gura ca dintr-un gheizer. Ce simtea oare
Vasotki cand era rupt pe podea si cand dupa mesajul unui
necunoscut venea Marina Vladi si Il ducea acasa? Ce simtea
atunci cand deschidea ochii? Cand aflase ca tatal sau Il
toarna la tovarasii de la KGB? Cine vrea sa-mi spuna ce miros
simtea el atunci?

Apoi Gagarin a murit. Asa cum si aparuse. Un accident. Toate
sunt accidente, doar cacatul din fiecare zi e ceva normal. Nu
poti spune ca te caci accidental. Cacatul de zi cu zi este
etalonul ordinii societatii noastre. Cel care zburase In
cosmos n-a rezistat la un antrenament.

Dar ei sunt certitudini din halucinatiile noastre. Ei sunt
realitati. Sunt mai reali In halucinatii decat In viata aia de
cacat. Ei sunt halucinatii ale acestei vieti. Nu-i poti nega.
Oricat te-ai screme.
Mai trag un fum. Pentru libertate, pentru Vasotki, Gagarin,
pentru patria mea, desi nu Intelegi probabil ce vreau sa spun,
pentru iarba cea verde, pentru Dumnezeul nostru, pentru toate
cele halucinatorii care ne dau putere, ne dau viata. Pentru
toate cele frumoase ce urca pana la urma la cer dintr-un
bulibuleator. Dintr-un bulibuleator fermecat.

Amin.

37. Harms

Un baiat care merge la cursuri, Invata, joaca fotbal, caruia
Ii place ceva, dar face altceva. La Inceput mi-a fost greu
sa-l Inteleg pe Harms. Dup-aia mi-a placut si chiar ne-am
Imprietenit. E unul dintre cei mai ciudati oameni pe care i-am
Intalnit vreodata. Simpatic, destept, vicios. Un baiat care
merge la serviciu In sacou, iar prin apartament In hanorac cu
Nirvana.

Harms reuseste sa le faca pe toate. Pana sa-l Intalnesc mi-ar
fi fost greu sa-mi imaginez asa ceva. Sa fii cel mai bun
student din universitatea ta, cel mai vicios, cel care
reuseste sa faca tot ce vrea. De fapt, nu stiu ce vrea Harms.
Nu stiu daca Il Inteleg. Poate ca da, poate ca nu. Sunt sigur
ca toti care Il cunosc simt si ei acelasi lucru, iar daca nu,
Inseamna ca nu Il cunosc. Eu le-am Incercat pe toate, Imi
zicea Harms, daca crezi ca nu m-am drogat, gresesti. Pe la
paispe, cinspe ani umblam rupt. Apoi m-am lasat.

As putea spune ca e cel mai linistit dintre toti prietenii
mei. Dar as putea spune si contrariul. Prima oara cand l-am
vazut cu mainile bandajate, nu mi-a venit sa cred. Se certase
cu o gagica, sau asa ceva, si a spart toata faianta din casa,
ca sa n-o omoare, sau din alta cauza. E politicos, dar are un
umor negru, adesea abject. Un om pentru care ordinea sta pe
acelasi raft cu anarhia.

Harms face parte din societate, e respectat, poate chiar
temut. Paralel cu acest lucru e ceva ce Il macina, pe ce se
razbuna, ce nu-i convine. Harms e foarte bun In ceea ce face.
Dar ceva nu-i convine. Ceva Il face sa futa aceeasi societate
pentru care lucreaza. Ordinea nu Inseamna pentru el doar
Imbracamintea, vorbele, stilul de viata impus de serviciu, ci
si orarul curvelor sale.

Fiindca Harms are un orar cu curve. Azi vine Geta, Dina sau
cine dracu’? Stiu ca m-am Inteles cu una din ele, dar cu care?
Astfel de probleme are Harms. Face adesea orgii cu colegii sai
de serviciu, dar e si cel mai bun de acolo. Ziua slujindu-si
societatea, noaptea futand-o. Apoi spala cu vodca.

Fiindca Harms si bea. Si atunci e foarte vesel sau foarte
nebun. Si asta depinde. Bea cu curvele lui, care nu stiu una
de alta, cu colegii, cu prietenii. Atunci vorbeste mult si
toti Il asculta, fiindca toti sunt fermecati de Harms, treaz,
beat, aberand sau fiind foarte Intelept. Dar dimineata Il
doare capul, se pohmileste cu moare, apoi cu bere dupa lucru,
dar mai Intai pune casetofonul In priza si asculta de
dimineata muzica care Ii place cel mai mult.

Fiindca lui Harms Ii place foarte mult muzica. S-a lasat de
droguri, de fumat, dar de muzica nu. Asculta Intotdeauna de
dimineata ceea ce Ii place cel mai mult, ca sa-i mearga ziua
bine. Se plimba prin camere In chiloti cantand sau fluierand.
Daca e multumit, daca nu se simte mai rau decat atunci cand
dormea. Fluiera si canta de zici ca e cel mai fericit om.

Fiindca Harms le are si cu muzica, cantase candva Intr-o
formatie, dar a renuntat pentru siguranta carierei sale, care
iata Il ridica tot mai sus, de unde privind In jos Incepi sa
ametesti. Dar care Il si macina, Ii da o stare de depresie si
de nebunie.

Fiindca Harms mai are (tot mai des acum) stari de depresie si
de nebunie. Mai strica mobila din casa, mai pune cuiva cutitul
la gat. Despre Harms as putea sa-ti povestesc o gramada de
chestii, dar Harms are stari depresive si zice ca simte ca
Innebuneste.

Mai nou, Harms s-a apucat iarasi de fumat. Intelegi sau nu?

38. Vama

Sa-ti povestesc cum treceam vama. Sa-mi bag pula daca nu e cel
mai scarbos lucru din drumul dinspre RM si Romania si invers.
Podul de flori e un pod care a vrut sa acopere cacatul dintre
RM si Romania. Dar e imposibil. Mirosul cacatului e cel mai
puternic lucru ce leaga aceste tari, tarisoare, si nu poate fi
acoperit cu flori sau carti trimise dinspre Inspre. Ajutoare.
Romanii sunt pidari de tigani spun romanii din RM, si
basarabenii sunt toti niste criminali, niste porci de rusi,
spun romanii din Romania.

Lucrul acesta se vede cel mai bine la vama. Odata cacatului de
vames roman nu i-a placut ca port batic pe cap si a Inceput sa
urle de parca l-as fi futut In cur prima oara, iar el ar fi
fost o persoana foarte morala. Altadata cerceii. Altadata ca
fumam cand el Imi umbla prin geanta. Din cauza asta mi-a scos
chiar si tigarile din pachet, mi-a umblat prin buzunare, mi-a
scos toate actele din port-document, mai ca nu s-a uitat In
cur, dar a zis ca asa va face data viitoare daca voi fuma In
fata lui. Astea sunt relatiile moldo-romane. Desigur, In alte
dati Imi puneam ciorapii jegosi deasupra gentii, mai mult sau
mai putin Intamplator. Drumul de o zi si o noapte e nimic fata
de acest popas la vama. As mai face vreo cinci ore cu trenul
numai sa nu mai vad moacele de pizde Imputite ale vamesilor.
Poate ca sunt mai rai ca gaborii, ca mentura, dar e greu de
comparat un cacat cu altul.

Sa nu crezi ca vorbesc numai despre aia romani din Romania, si
ai nostri sunt la fel. Prostia, cacatul sunt geniale fiindca
sunt toate la fel. Ce sa-i faci, asta e podul de flori.
Desigur, se mai Intampla sa vezi si pe acolo cate vreo fata
cat de cat umana, dar asta mai rar. Se mai Intampla sa ajunga
si pe la vama cate un filolog. Filologii, saracii, sunt In
stare sa faca orice. Absolut orice, daca li se permite.

Nu Prutul separa aceste tari, ci cacatul pe care si-l toarna
reciproc In cap. Cineva spunea ninaviju pi rumani istia cI tat
Is cu cararusa pi nijlocu capului, iar altcineva ca
basarabenii astia, pa bune, toti sunt cretini, n-am vazut nici
unul normal.

Cand am ajuns In Romania am Inteles ca drumul meu nu s-a
terminat aici. Ca va trebui sa mai merg mult pana sa ajung
undeva unde sa ma simt bine. Poate ca cel mai bine e cand stai
pe loc, cand crezi ca In alta parte e mai misto, nu stiu. Toti
de varsta mea vor sa o taie undeva. Oriunde, numai nu acolo
unde suntem.

Basarabenii au mandria cretina ca sunt basarabeni, de parca ar
avea vreun merit prin faptul asta (ca americanul ala de care
Imi povestea Buru - tipa la toti ca e american, de ziceai ca e
fecioara Maria, Imputitul de texan), iar rom. din Rom. sunt
complexati ca sunt romani cand ajung altundeva, se fac mici,
mici si se urasc din cauza ca s-au nascut romani si pe toti
romanii pe care Ii Intalnesc din cauza ca le amintesc de
originile lor.

Aceste doua tari In care totul e putred, In care se vede doar
distanta milimetrica dintre ele, nu si altceva. Doua palme
ce-si trag palme botului comun. Scene de epilepsie patriotica
si de pipi Impotriva vantului. Sau de nu mai stiu eu ce. Numai
nu de ceva sanatos. Dar tu stii mai bine. Ai putea tu sa-mi
vorbesti despre lucrurile astea. Bine, bine, vorbesc eu.

Dar mai bine sa nu vorbim despre asta. Imi vine uneori sa fac
ce am facut cu casa parintilor. Fumul purifica tot. Dar va
trebui mult fum. Cacatul arde greu. Limbricii nu se Inabusa
usor. Stiu ca e gretos, dar, pula mea, nu a mea e vina, nu a
mea e vina ca se fura, ca se omoara, ca parintii Isi fut
fiicele, ca ne cacam mai mult decat suntem, ca ne bagam pula
instant In toate, ce te uiti asa manca-ti-as?

39. Galilei

Galilei era solutia. Galilei descoperise ceea ce ne trebuia.
Era un tip tacut, care parca tot timpul se gandea la ceva.
Mergea la scoala numai In sesiune, avea numai note bune.
Descoperise. Graalul. Descoperise multe chestii. Chiar si
pentru sesiune. In sesiune Isi prepara o substanta care Il
facea o perioada foarte rezistent, nu mai avea nevoie de somn,
tot ce citea memoriza, iar mai tarziu uita tot.

Facea tot felul de experimente. Combina pastile, substante.
Pentru formula fericirii. Ai examen - asta, esti In depresie,
esti obosit, vrei energie, Galilei Iti gasea ceea ce-ti
trebuia. Le Incerca pe toate. La prieteni - gratis sau cu
pretul platit de el, unora le vindea, altii erau cobai.
Baga-ti asta In cur, sa vedem ce efect are. Sau injecteaza-ti
asta. Sau fumeaza asta. Adevarul e ca niciodata riscul nu era
prea mare. Pentru un narcoman. Caci Galilei avea simtul
masurii, controla cantitatile, prezicea efectul.

Uneori nu iesea cu lunile din apartamentul sau. Cand mergeai
la el, chiar de la intrare te lovea In nas o duhoare de
medicamente, de tot felul de substante. Il gaseam muncind, In
transa pe jos sau In fotoliu, cu ochii peste cap. Cand ma
vedea Isi lua o doza ca sa-si revina, apoi devenea vesel,
vorbaret.

Apoi, ca niste traditionalisti, bagam o iarba. Pentru
amintirea vremurilor bune. Mai radeam, mai priveam un film.
Galilei spunea ca poate va descoperi substanta ce te tine
toata viata fericit, vesel, optimist si plin de energie.
Glumea, dar cred ca atunci cand experimenta prafurile la asta
se gandea, asta vedea el In halucinatiile lui.

Mainile Ii erau toate gaurite de injectii, la fel venele de la
picioare, limba. Slabise mult In ultima vreme. Probabil si
plamanii i se cam Imbibasera cu putoare. Nu mai vorbesc de
stomacul lui. Uita sa manance. Cand se simtea slabit baga o
pastila sub limba si era plin de energie In vreo cinci minute.

Facuse ceva asemanator pastilei speed si ne dadea cand mergeam
la vreun concert. Eu ma amuzam caci speed In rusa Inseamna
sida. Acolo nu mai stiam de unde avem atata energie. Saream si
alergam ca idiotii, ne simteam Intr-adevar foarte bine. Mai
dadeam cate un cap de pereti de fericire, eram ca Intotdeauna
ultimii care plecam. Dup’aia era teroare. Cateva zile
extenuati, fara nici un pic de energie.

Prima oara cand luasem un timbru semanam a copil nevinovat,
mi-l daduse Scorpia, ca sa ma corupa. Adevarul e ca m-am
simtit foarte bine, am putut sa stau mult cu ea, nevrand nici
sa mananc. Vorbeam ca prostii, ea Imi povestea tot felul de
povesti de-ale ei. Ne-am plimbat cateva ore prin parc, apoi ea
mi-a zis ca trebuie sa plece, altfel pierde ultimul autobuz.
Am strans-o atunci In brate si asa am fost pierdut. Mai tarziu
mi-a zis ca special mi-a dat timbrul ca sa ma excite. I-am zis
ca nu era nevoie. Era cu vreo cinci, sase, dracu’ stie cu cati
ani mai mare decat mine. Oricum Imi placuse timbrul. Continua
sa-mi aduca.

Era o masina de futut Scorpia. Era o pizda suta la suta. Cand
te futeai cu ea simteai ca pentru ea nu exista atunci nimic
altceva decat pizda ei. Te simteai futut, era foarte
emancipata. Scorpia ma facea sa ma simt femeie. Imi baga un
timbru In gura si o mana In slit. Ma lasa sa Inot printre
tatele ei, de parca erau valuri, parca era o vaca turbata cand
se excita. Daca vroiai pizda - Scorpia era pizda perfecta.
Frumoasa, emancipata, cam nebuna. Imi luase pula In gura odata
Intr-un bar. Nu-mi venea sa cred. Adevarul e ca nu ne vedea
nimeni, dar In fiecare moment putea intra cineva. Tin minte
cum a vrut sa o fut prima data. La intrarea Intr-un garaj.
Avea o fusta scurta, Ii dadusem chilotii jos si cand sa
Inceapa partida aparea vreo masina, Imi venea sa Innebunesc.

Apoi a disparut. Am mai Intalnit-o peste vreun an, doi, mi-a
zis ca merge la cules banane In Cipru sau nu stiu unde. Si
mi-a zambit. Ca In compunerea lui Scrof - fetele din Republica
Moldova, din Romania si bananele sau culesul bananelor. Mai
avusesem o gagica care pana la urma a cules banana unui arab.
Cine ne fut femeile noastre? Ar trebui sa ne emancipam noi, nu
sa ne batem nevestele. Femeile noastre sunt mai emancipate
decat am vrea. Ele ne fut pe noi, nu noi pe ele. Ele ne apara
si cand nu mai au nevoie de noi, de pulele noastre, ne arunca
dracului ca pe niste tampoane sau ca pe niste vibratoare
stricate. Barbatul a devenit o carpa, o baba ce priveste toata
ziua telenovele, se vaicareste, barfeste, barbatul este o
curva In zilele noastre, femeia e politician. In curand femeia
nu va mai avea deloc nevoie de barbat. Si bine va face.
Duca-se dracului daca-i prost.

Barbatul e deja ceva asemanator unei papusi gonflabile, ca sa
fiu sincer, nu stiu daca a fost candva altfel. Eu Intotdeauna
m-am simtit futut, uneori chiar violat. Nici In fantasmele
mele nu am fost vreodata violator. Sa-i tai burta unui barbat
e usor, e simplu. Sa violezi o femeie e ceva aproape
imposibil, trebuie ori sa fii animal, iar barbatul e mai
degradat ca un animal, ori sa fie femeia moarta… nu stiu …
barbatul e terminat, nu poate fi decat cel futut. Ca de mult e
cretin, e fricos si neputincios. Femeile ne descopera viagra,
ne descopera leacuri pentru pulele noastre. Altceva nu le
trebuie de la noi si nu vad de ce le-ar trebui. Nu poti sa le
reprosezi nimic. Nici macar ca sunt curve. Barbatii sunt toti
niste vibratoare, de fapt, cu vibratoarele e si mai igienic,
nu transpira, nu put, nu produc infectii, nu transmit boli.

La un concert cu cei mai tari DJ din lume, cel putin asa
spuneau reclamele, l-am pierdut pe Galilei. Eram toti rupti,
nu mai stiam In ce realitate suntem, atatea culori, atata
zgomot, toti cu ochelari, cu masti de sudat. Cred ca toti erau
acolo drogati. Saream ca nebunii, speedul Isi facuse efectul.
La un moment dat am vrut sa bem cola si ne gandeam pe cine sa
pedepsim sa mearga la bar. Cineva a zis ca pe Galilei. Am
privit prin parti, dar nu-l vedeam. Atunci ne-am uitat spre
podea. Galilei statea Intins jos, cu o dara de sange ce-i
iesea din gura. Inca era viu. Nu stiam ce se Intampla, daca e
ceva real sau e pur si simplu o unda de galice ce ne gruzeste,
ce ma gruzeste, am gandit. Dar totul era prea ciudat, am
Incercat sa-l ridicam In timp ce el icnea, In timp ce dara de
sange i se prelingea pe haine. Pana la urma am chemat o
ambulanta. Concertul a continuat. Buru a mers cu el. Noi am
ramas afara asteptand. Intre timp am mai tras o iarba. Ca sa
uitam, ca sa nu ne mai gruzim. Degeaba. Ne-am gruzit In
ultimul hal, aratam toti deampula. Iesisem din unda muzicii si
acum toate sunetele ni se pareau doar o mare galagie ce rasuna
In capetele noastre.

Apoi a venit Buru. A trebuit sa-l clatinam, sa-i aducem niste
apa ca sa-si revina. Am pornit pe jos spre camin. Muzica parca
nu se mai termina, parca se amplifica cu cat ne Indepartam mai
mult. Era noapte, dar nici unul dintre noi nu-si scosese
ochelarii. Culorile cerului ne Inspaimantau. Stelele pareau
niste ace pentru strapuns ochii nostri. In camin l-am visat pe
Galilei. Privea un tablou pe care eu nu Il vedeam. Si radea.
Acesta a fost tot visul. L-am visat toata noaptea.

40. Pastele

Azi e sambata spre duminica, azi se tin slujbe In biserici
pana spre dimineata fiindca azi Invie Isus. Ieri auzeam la
stiri ca se duc oamenii la biserica pentru a merge pe sub
sfanta masa. I-am zis lui Oedip sa mearga daca vrea pe sub
masa din camera, ca noi nu ne suparam, din contra. Un preot
spunea la un post de TV ca In zilele astea nu se spala, nu se
mananca si nu se nu mai stiu eu ce. La alt post, alt preot
spunea ca credinta nu iubeste mizeria, din contra, asa ca sunt
superstitii prostesti zvonurile cu spalatul si altele. De-aia
cel mai bine e sa faci cum vrea muschii tai, a concluzionat
Oedip.

Sincer sa fiu, eu as trece pe sub masa. Cand eram mic asta era
una dintre bolile mele - umblam tot timpul pe sub masa. Un
sentiment de liniste, de siguranta. Vedeam de acolo tot felul
de picioare care se uneau, se Intindeau unele pe sub altele,
spre altele, tot felul de obiecte care nu mai erau gasite prin
casa si Isi gaseau acolo linistea. Sub masa era OK. Apoi mi-am
observat cresterea. Pana am ajuns cu capul la nivelul mesei.
Nu mai puteam merge pe sub masa In picioare, poate ca si asta
a fost o cauza pentru a nu mai merge pe sub masa. Ca acum sa
aud ca oamenii trec pe sub sfanta masa. Pai eu pana la vreo
cinci ani am tot trecut pe sub masa!

Imi plac bisericile. Imi place de Isus, dar nu merg la
biserici. Nu merg sa ma Impartasesc, sa ma spovedesc si
altele. Merg asa, ca la teatru uneori, sau ca la o expozitie
de pictura. Fiindca mi-e scarba sa pup mainile, cine stie ce a
facut preotul asta Inainte de slujba, poate a facut o laba
mica, poate ca s-a cacat sau cate si mai cate alte lucruri
omenesti. Preotii mi-s cam antipatici. Desi se mai Intalnesc
si simpatici. Dar e acelasi lucru ca la gabori sau ca la
profesorii universitari. Sunt cretini, sunt pidari, de unde
stii ca dupa ce te spovedesti parintele nu scrie acolo pe o
foita si dup’aia o transmite mai departe. Fiindca nu cred ca
preotii slujesc lui Dumnezeu. Ma fut eu pe asa intermediari.
Slujesc mai degraba satul - cum se afla In sat tot ce se
Intampla? - si securitatea, cum stiu baietii totul despre
fiecare?

Preotii de la noi sunt mai degraba niste dezlegatori de
mistere. Fiindca se mai Intampla minuni. De pilda: dispare
boul lui mos Gheorghe, cine l-a furat, unde-i? Nu se stie.
Apoi saracul Ciorbila se duce la preot, ca Il mustra
constiinta. Apoi mos Gheorghe aude un zvon In sat ca Ciorbila
i-a furat boul. Sau pe patul de moarte, aici chiar ca toti le
spun pe toate, se cred deja la Dumnezeu, uita oarecum de sat,
spun pe nevasta cui au mai futut-o, pe cine au mai ucis un
pic, spun absolut tot. Cum saracul preot sa tina In el atatea?
Mai spune si aproapelui sau.

Dar nu am treaba cu ei. Eu nu umblu pe la biserica. Ma simt
cel mai aproape de Dumnezeu atunci cand nu gandesc, atunci
cand am In mine o liniste absoluta. Este calea mea spre
Dumnezeu, oricum ar fi el, nu preotul trebuie sa mi-o arate.
Ma gandesc ca ar fi misto de tras odata o iarba cu Isus. Ce
haios ar fi, sa te pisi de ras. Isus sa-ti vorbeasca de
bunatate, de… si sa izbucneasca In ras. Sa-i mai Intinzi o
data bulibuleatorul. Pe bune, ar fi fain. Nu crezi?
Afara e frig, dimineata a plouat un pic. Aici ar trebui tras
un fum de travca, asa ca sa meditezi un pic si apoi sa
izbucnesti In ras de profunzimea vorbelor mele. Credinciosii
stau In rand la paine, ca la mausoleul lui Lenin pe vremuri.
Maine si poimaine magazinele vor fi Inchise, nu tre’ riscat,
mai bine stai ca bou’ azi juma’ de zi In rand, ca sa poti
maine sa crapi si sa te bucuri. E misto la sarbatori. Toti
sunt beti, scot afara ce-au mancat cateva zile (cu exceptia a
ceea ce s-a cacat deja), mai barfesc, mai Injura de mama, de
Dzeu si de toate obiectele din biserica lui. E pizdos. Inca un
argument In veridicitatea teoriei lui Darwin.

Uite ce aberez si eu In loc sa trec pe sub sfanta masa. Tu
faci cercuri In jurul bisericii? Poate ca Imi scrii si tu ce
faci. Dar nu cred ca acum. Eu merg la sfanta masa sa fumez o
sfanta tigara. Cu o sfanta cafea. Poate ca mananc si o
napolitana. Poate ca nu, dar cred ca da. Ceea ce se Intampla
cu mine nu are de-a face cu actiunile mele, nu-l poti simti pe
Isus atunci cand treci pe sub masa. Poti simti mirosul
ciorapilor, altceva, In fine. Eu simt uneori ca aceasta lume
are In ea ceva sfant, atunci cand ma droghez sau mananc. Si
uite ca poate am sa ma las de droguri.

Uite ca am sa Incerc fara. Poate ca nu se poate. Poate mai
bine totusi o supradoza.

Apoi popii sa te petreaca. Altfel nu ajungi. Te pierzi printre
muste si tantari. Scrie-mi si tu. Daca ai trecut pe sub masa,
daca ai mancat din trupul Domnului, daca i-ai baut sangele
Domnului.

41. Liftul spre cer

Eu fumez la balconul blocului de pe Aurel Vlaicu nr. 3, sc. 5
In timp ce Buru urca In liftul aceluiasi bloc si vine la mine.
Acest lift ce seamana atat de mult cu un sicriu, In care toti
stau drepti privind litera si cifrele ce se lumineaza o data
cu urcarea: P, 1, 2, 3, 4, 5, 6… si coborarea: 9, 8, 7, 6, 5,
4, 3, 2, 1, P. Buna ziua! Salut! - zic oamenii usurati cand
ies din lift.
Locul doamnei cu coasa e privatizat de femeia de serviciu care
sta la cinci: ce e cu mizeria din apartamentul vostru? Cati
stati de fapt acolo, baga-mi-as pula, I, ba? Ce pizda ma-sii-s
cu chistoacele ce le gasesc zilnic la usa voastra? Ce vrea
tampita aia? - ma Intreaba prietenii care ma viziteaza. Nimic,
ea e doamna cu coasa respecializata acum In doamna cu teul si
matura. N-o bagati In seama, o pizda batrana si proasta.

De aici, de sus de la balcon, chiar deasupra statiei de
troleibuze, totul se vede altfel. Troleibuzele de jos frumoase
de aici par preistorice, rugina predominand partea lor de sus.
Pot sa privesc oamenii care asteapta. Unu’ se uita la ziare,
altu’ la gagici, altu’ se plimba nervos, alta se uita cum
arata In geamul unui chiosc. Arunc chistocul. Cade la balconul
vecinului de jos. Eu deja nu ma mai tem sa mor In aceste zile
stranii, In aceste zile stranii, stranii - canta Zoopark.

Tu unde stai, ba? - e Intrebat Buru de doamna cu teul. In
Manastur - raspunde. Deseneaza In lift un fluture si scrie sub
el: Mother fucker butterfly. Un fluture-trasnet, asa ceva.
Stii cand l-am desenat prima oara? - ma va Intreba cand vom
coborI Impreuna. Cand la seminarul de ILR seminarista vorbea
despre fluturii dintr-o (2, 3, 4, 5, 6…) strofa de-a lui Emin
spunand ca simbolizeaza armonia naturii… alte cacaturi, iar tu
te-ai enervat si ai spus ca fluturii simbolizeaza moartea.
Chiar daca-s galbeni. Sau In special daca-s galbeni.

Dostoievski trece strada In timp ce eu fumez la balcon. De
aici nu Ii vad nici mainile inflamate ca niste pernute, nici
petele mari, rosii de pe fata. Ah, iarasi a uitat sa-mi lase
cartea. Da’ nu mai conteaza acum. Nimic nu mai conteaza. Chiar
acum In mijlocul strazii, vizavi de cinematograful Marasti,
deschide geanta neagra.

42. Afganu

Imi placea sa fumez cu Afganu. Imi povestea tot felu’ de
chestii, daca Il rugam Imi povestea si despre Afganistan.
Incepuse sa fumeze iarba acolo. Acum, nu ca ar fi dependent,
dar o fuma oarecum regulat. Ca sa se simta bine. Cand s-a
Intors din armata, din razboi, era cam diliu. Iti facea sfoara
cum vrei, daca nu erai politicos te puteai trezi cu un picior
In bot sau aruncat peste vreun gard, desi era mic de stat.
Asculta atunci aproape toata ziua muzica, iar seara se Imbata.
Mai tragea si iarba, dar atunci eu nu stiam. Si-o crestea
singur In gradina. Ma miram la Inceput de ce e asa de
vorbaret. Cum sa nu fie, dom’le? - dupa cateva fumuri sa tot
vorbesti.

Afganu spunea ca a fost fain In Afganistan. Nu prea pronunta
niciodata cuvantul razboi. Mancam numai carne de oaie. Ne
aduceau localnicii sau schimbam pe o lingura de aluminiu.

Iarba tot de la localnici o aveau. Dar nu numai de la ei.
Inainte de vreo lupta li se dadea pentru curaj. Spunea ca
aveau o iarba faina. Fumau si apoi nu mai stiau ce-i aia
frica. Sa tot lupte, sa tot Impuste. Fusese de cateva ori
ranit, dar nu povesteste cu durere sau ca pe ceva neobisnuit,
ci ca pe o poveste auzita In copilarie.

Nu a fost razboiul lui. A luptat fiindca era In armata. Tot
statul l-a facut narcoman. Uniunea Sovietica. Acum nici nu mai
exista. Pentru ce a luptat? Pentru iarba. Pentru lalelele din
muntii Afganistanului. Afganu are motocicleta. Cand Il vezi
catarat pe ea, zici ca e nebun. Prin Afganistan nu ar fi putut
face asa chestii. Era prea mult nisip. Sa tot faci acolo
plaja, nu sa umbli ca In fotografiile lui Imbracat In tot
felu’ de camuflaje. Erau faine hainele, cred ca erau din
canepa. Hippi. Mi-ar fi placut si mie sa le am. Dar nu In
Afganistan.

Povestea cum treceau avioanele sovieticilor si bombardau, iar
din urma trebuiau sa vina ei. Dar nu era usor. Dracu’ stie de
unde apareau basmacii si atunci era jale. Vedeai kilometri de
nisip Inainte, nici vorba de vreo fiinta si chiar atunci se
arata vreunul In fata cu kalasnikovul lui. Te trezeai ciuruit.
Nu mai vorbesc de munti. Acolo degeaba bombardau avioanele.
Acolo era adevarata lor casa. Era o capcana pentru noi. Daca
nu ar fi fost iarba, probabil ca ar fi fost imposibil sa ne
miste cineva. Asa eram linistiti, mergeam ca la film. Impuscam
In stanga si-n dreapta avand un sentiment de ireal. Cand am
fost ranit nu am simtit nimic, doar ca asa trebuie, asa a vrut
scenaristul. Slabisem cu vreo cinspe kile Intr-un an. Si nu
plecasem asa gras. Soarele ala ne topea. Fara haine Iti ardea
pielea, cu haine - transpirai tot timpul. Eram de toate
nationalitatile acolo: moldoveni, uzbeci, evrei, nemti, rusi,
lituanieni, haholi, toate nationalitatile din URSS. Stiam cine
e dusmanul, dar nu prea simteam de ce luptam. Ne fumam iarba,
luam automatele si alergam ca si chiorii Inainte. Stiam doar
ca se va termina, daca n-am sa fiu ucis, ca voi ajunge peste
un an jumate, peste un an, peste o luna acasa. Atat. Asteptam
sa se termine armata, nu si razboiul. Razboiul era acolo
dintotdeauna si nu parea sa se termine vreodata.

In afara de drogurile pe care ni le dadeau mai marii nostri,
mai faceam si noi singuri rost. Pentru un glont din ala
colorat, pentru artificii, luam de la afgani un pietroi verde
cam de marimea unei caramizi. Trebuia sa taiem o bucatica mica
si sa punem sub limba. Si pa, tovarasi, ca eu plec acasa! O
caramida de aia ajungea la tot batalionul sa se drogheze vreo
saptamana. Toti erau ca niste somnambuli, vorbeau singuri In
limbile lor. Nu mai Intelegeai nimic din ceea ce se Intampla.
Atatea limbi, atatea ocupatii diferite In aceeasi tabara.
Nimeni nu se supara pe noi. Eram In razboi. Nu prea stiam de
ce luptam, singurul lucru pe care Il asteptam toti era sa
mergem odata acasa, sa se termine odata armata.

Se mai Intampla sa-ti mai si moara cate un prieten. Era foarte
ciudat. Odata a murit In bratele mele un lituanian. Ne
Imprietenisem chiar de la Inceput. Era mare, avea vreo doi
metri si se tinea de smecherii. La una dintre primele mele
lupte a scos o schija cu dintii din scalpul meu. Cand fumam
Impreuna Imi povestea despre casa lui, despre cat de mult Ii
place baschetul si ca spera sa scape odata de armata asta
pentru a pune mana pe mingea de baschet. In schimb pusese
piciorul pe o mina. Si ramasese din cei doi metri ai sai doar
vreun metru cinzeci. Radea atunci cand l-am luat In brate din
nisip. Nici nu stiu daca si-a dat seama ca moare. Poate i s-a
parut ca viseaza, cum ni s-a Intamplat tuturor. Mi-a zis ceva
In lituaniana. M-a privit In ochi si a Incetat sa mai tremure.
Pentru totdeauna.
Afganu e un baiat de treaba. S-a casatorit cu prima gagica
iesita In cale dupa ce fosta lui iubita Il parasise. Are
copii. Nu-si bate nici copiii, nici nevasta. Poate de-aia toti
Il cred cam dus. Cred ca e fericit. Doar uneori cand fumeaza
pare a fi Intr-o Incurcatura. Probabil ar vrea sa stearga ceva
de pe discheta sa. Sau poate nu Intelege ceva. Desi vorbeste
uneori foarte mult, nu stii ce se Intampla In el. Arata uneori
ca atunci cand s-a Intors cu gatul plin de sange si cu
motocicleta botita. Cineva trasese o sarma la Inaltimea
gatului peste drum.

Mi-l amintesc plangand. Dupa ce se Intorsese din Afganistan si
se casatorise. Se certase cu taica-sau. Cum kizda ma-sI -
zicea. Sau jucandu-se cu cainele lui tembel, care se baga In
fata masinilor. Sau cum se Imbatase crita cand aflase ca are
un fiu, punea la toti de baut si apoi umbla dupa flori sa-i
duca nevestei la spital.

Afganu avea un prieten - Serai. Serai fusese si el In
Afganistan. Spre deosebire de Afganu, Serai nu se adaptase la
fosta sa viata, de dinainte de razboi. Era prietenos, dar mai
tot timpul beat. Din cauza asta se certa tot timpul cu
parintii. De fapt, parintii Il certau. Atunci el se catara pe
motocicleta si pleca. Toti se speriau cand Il vedeau pe
motocicleta. Mergea ca nebunu’. Si era tot timpul Imbracat In
hainele ramase din Afganistan.

Afganu avea plete lungi cand plecase la razboi. Si era un pic
diliu. La Intoarcere se mai linistise. Cu Serai s-a Intamplat
invers. Nu se mai tundea, nu se mai barbierea. Asculta muzica
si chinuia motocicleta. Se parea ca asta-i tot ce-i mai
placea. Poate ca si alcoolul, nu stiu daca bea de placere sau
din alt motiv.

Intr-o zi parintii nu au vrut sa-i mai dea motocicleta lui
Serai. I-au zis ca e beat, sa se trezeasca daca vrea sa se
plimbe si ca In general nu ar mai trebui sa i-o dea, ar trebui
sa o arda, face numai prostii cu ea. Bine, a zis Serai - n-o
s-o mai vedeti. I-a Impins Intr-o parte, si-a luat motocicleta
si a pornit.
Si-a luat viteza, a sarit la un damb din fata casei parintilor
si fiind la vreo doi metri In aer, a Intors volanul. Nu mai
avea rost de chemat ambulanta. I s-au Imprastiat creierii
peste tot. Au trebuit sa treaca multe masini ca petele de
sange din drum sa dispara. In locul unde murise, parintii au
pus o cruce. Au Ingropat acolo casetofonul ce si-l luase In
ultimul sau drum Serai. Cu motocicleta si acum, cred, se mai
plimba taica-sau. Dar merge mai Incet la curbe.

43. Dog eat dog

Bobdylán tocmai a primit un caine. Trebuie sa-l spele. Si, si,
raspunde el batranei care si-a adus animalul la el. Sa-l spele
si dup’aia sa-l plimbe. Capitalistii dracului, gandeste In
timp ce zambeste batranei, nici eu nu ma spal asa de des cum
Isi spala ei cainii. Batrana Il mai atentioneaza sa fie foarte
atent cu cainele, e tare sensibil. Las’ ca-i arat eu lui circ
dupa ce pleci tu, gandeste si mangaie dulaul.

In sfarsit batrana pleaca. Bobdylán o petrece cu privirea pana
nu o mai vede. Priveste dulaul. Esti sensibil, ba? Ia treci la
tata sa te educe si-i trage una peste bot. Ho, javra
capitalista, de ce harai? Nu-ti place de mine? Hai ca te scald
un pic. Trage un furtun si Il spala cu apa rece. Cutu geme,
haraie.

Bobdylán se Induioseaza, Il spala bine si apoi se asaza langa
el. Vezi ca nu esti baiat rau, numai pari asa cam prost.
Fumezi? Cainele Il priveste dardaind In timp ce Bobdylán
rasuceste o tigara. Cam cinci fumuri gandeste, trei mie, doua
pentru caine. Si dup’aia, plimbare ca-n povesti. Aprinde
tigara. Inspira.

Expira fumul spre botul cainelui. Acesta miroase curios. Iti
place, manca-ti-as? Ti-am zis eu ca nu esti asa prost! Dupa ce
termina tigara sta Intins pe spate vreo cinci minute. Apoi
brusc se ridica. Hai la plimbare. Cainele priveste dezorientat
prin parti. Tu esti de-al nostru, ba, pulica, se bucura
Bobdylán.
Pe drum, Bobdylán Ii tot vorbeste cainelui. Ii povesteste cum
a fost la eclipsa, la manastire cand a reusit sa i-o puna
acolo uneia. Pe bune, ba! Gagicile voastre-s cam urate, ba
pula, saracu’ de tine, cum te descurci cu baba? Ti-e rusine,
ba? A noastre-s mai bune si nu te fut atata la cap. Da, macar
e bine ca sunt franciscanii astia aici, Imi mai dau ceva bani
si mancare, c-altfel, ba cutu, cu ce mi-as lua eu o bere cand
ma enerveaza fufele voastre?

Bobdylán calcula cat timp i-a mai ramas pana sa duca cainele.
Sa mearga apoi la biserica, poate mai scoate ceva bani si
mancare, apoi la internet. Seara, bulgaru’ va veni cu vodca.
Daca-i slav, slav va muri asta. Tot timpul trist si cu vodca
dupa el. A zis ca poate ar veni si el candva In Romania. Poate
ca si eu candva m-as duce, raspunse Bobdylán.

Cu placere, cu placere. Mai aduceti-l cand doriti, e fain cutu
si e si jucaus. Batrana lua cutu de curelusa si disparu.
Saracu’ - gandi Bobdylán. Poate ca am sa ma convertesc si eu
la franciscani. Baieti buni, Imi dau de mancare. Pe mine asta
ma intereseaza, ce-i intereseaza pe ei, treaba lor.

Isi simte ochiul drept cum i se zbate. Avusese o infectie la
el cand era mic. Doar nu o sa mi se umfle iarasi, gandeste, ce
dracu’ ma fac atunci?

Iese din biserica, porneste Incet spre camin. Maine seara sa
merg sa pazesc sala de expozitii. Viata asta ca o poezie,
gandeste, rima apare cand tragi un fum. Va trebui sa le scrie
prietenilor ca e fain aici. Altfel o sa-l creada fraier. Pe
bune, si caini-s draguti. Poate ca Isi va cumpara si el candva
unul. Si sa ma plimb cu el toata ziua. Asa, deampulii.

Vazu la coltul strazii o prostituata. Ii zambi. Apoi Il vazu
In calea sa si pe Rodrighez. Ciao, coaie, Ii zise. Rodrighez
Il Intreaba ce e aia coaie. Smecher, In romana, Ii explica
Bobdylán. Ce mai faci, ba, coaie?

44. Am sa Incerc

sa scap. Sa-ti mai povestesc si despre prietenii pe care nu
i-am mai vazut demult. Despre care nu stiu aproape nimic acum.
Si nici ei probabil de mine. Poate ne vom Intalni candva fara
sa ne cunoastem. Sau poate ca nu ne vom mai Intalni niciodata.
Prieteniile vechi tin mai mult de memoria Imbacsita decat de
realitatea mea. Si totusi candva au fost o realitate, candva
mi-au influentat viata. Nu sunt prieteni second hand, sunt
prieteni ai acelui Yo, despre care stiu din ce In ce mai
putin. Poate ca e mai bine asa. Daca s-ar Intalni careva cu
vreun cunoscut de-al meu recent, daca ar vorbi despre mine, ar
vorbi de doua personaje diferite.

Imi voi aminti totusi de ei. Poate ca e important. Tu nu
comentezi nimic, tot timpul am senzatia ca vorbesc aici
aiurea, ca trebuie sa spun ceva ce Imi scapa. Habar nu am ce
Imi scapa. Cum pula mea sa ma Intelegi tu pe mine, te uiti asa
la mine parca as fi un tablou, ma asculti de parca as fi radio
sau televizor. Sunt viu, Iti spun toate rahaturile din mine
fara sa ma cenzurez sau sa ascund ceva. Asa uit mai usor ca
Imi trebuie iarba, ceea ce Iti povestesc acum parca face parte
din halucinatii, desi, sa stii, nici macar eu nu am fost cu
mine vreodata mai sincer decat aici cu tine. Poate ca te lasi
si tu. Bine, bine, nu ma leg de viata ta.

York a fost colegul meu de banca In scoala. Eram o combinatie
buna pentru a strica orice lectie. Eram anarhistii clasei. In
timp ce vreun profesor tot vorbea, York Isi scarpina pasiv
barba. Vreau sa spun ca prin clasa a noua avea deja un barboi
ca al lui Creanga, dar nu s-a ras decat printr-a doispea. Era
interesant de urmarit culorile profesorului caruia Ii cedau
nervii, vroia sa-l pocneasca, dar se abtinea asa ca sa nu se
ia dupa toti prostii. York se scarpina, eu ascultam la casca
muzica si scriam pe banca. Bancile noastre tot timpul erau
zgaraiate si scrise. Cand ni se facea foame mancam direct la
ore. York scotea niste chiftele, eu niste peste afumat, mere,
si Incepeam sa clefaim. Faceam toate aceste torturi
profesorilor ca sa ne dea afara. Si ca sa ne amuzam un pic.
Dupa ce am terminat scoala, l-am mai vazut doar de cateva ori.
Era student la academia de politie, traia Intr-un camin de
filologi, purta la el un cutit de taiat porcii. Cu el mi-am
aranjat sa stau singur In camera - mi-a spus. Mi-a zis ca m-am
stricat la cap si mi-a mai zis sa fac sport, sa mai las
dracului fumatul. Ce a ramas, ba, din tine? Nu m-am suparat pe
el. Era tuns scurt si fara barba. Am baut atunci ceva si apoi
am plecat. Aveam impresia ca nu-l cunosc deloc. Ca vorbesc cu
un personaj din vise. Desi ma amuzam Inchipuindu-mi-l politai.
Mi-a zis ca Ii place acum doar muzica pe care o asculta cand
era la scoala. Iar tu te-ai tampit, ce cacat de muzica
asculti? Sa treci pe la mine la Paste, mi-a zis cand plecam.
Trec, i-am zis si de atunci nu l-am mai vazut. Las’ ca-i bine.
De baieti ca York avem nevoie noi In politie. Daca Il tin eu
minte bine.

Saska. Cel mai bun prieten din copilarie. Cu el ne bateam cu
tiganii. Apoi In revolutiile din scoala. Cu el am distrus
arsenalele de jucarii ale altui prieten - Subota. Cu Saska si
cu Subota m-am Imbatat prima oara. Apoi motocicletele. Si acum
corpul mi-e plin de cicatrice. Saska m-a Invatat sa conduc.
Prima oara era sa ne calicim ambii. Noroc ca mi-a smuls
volanul din maini. Cu Saska si cu Subota am trecut riturile de
initiere - bataile cu gastile. Cu pietre, cu scanduri, cu
cutite. Toate acestea par acuma neadevarate. Apoi Subota s-a
casatorit. Iar Saska s-a alcoolizat. Fura pentru a-si cumpara
benzina. Cand ne vedem suntem ambii jenati. Ca si cum Intre
noi ar fi ceva foarte rusinos. Toate visele care Incepeau nu
cu a fost odata ca niciodata, ci cu cand voi fi mare…

Baskalau - din aceeasi gasca din copilarie. Imi amintesc cum
Intr-o dimineata dupa o mare betie bea din lighean ceea ce
borase seara. E vin curat - mi-a zis, ce mancasem borasem mai
Inainte, vrei? Si o amintire mai veche, cum cu Saska i-am
prins pe Baskalau si Palliku mancand o broasca. Chiar si acum
mi se face rau - nu pot Intelege, cum poti manca o broasca, un
animal, sau dracu’ stie ce e, atat de scarbos. Am mancat o
singura data, de fapt am gustat, carnea nu era rea, dar cand
am auzit ce e, am simtit ca Incep sa ametesc, ca din stomac mi
se ridica o mana grea. Nu am mai mancat cateva zile. Ca sa nu
borasc. Baskalau era Soros-ul nostru, ne aducea cirese,
castraveti, toate prostiile ce pot bucura un copil. Le fura.
Mai tarziu ne-a Invatat si pe noi. De Palliku Imi amintesc ca
a dus cirese cu cacat babei ce ne spargea mingile. Asta era
beata si le-a mancat, apoi a iesit murdara de cacat pe bot
sa-i multumeasca. Erau bune? - a Intrebat-o Palliku. Buuune!
Doar cateva erau stricate, a zis baba si a cazut In nas.

Kirkea - Serioja Kirkea. Fratele nostru martir din gasca
copilariei. Kirkea a fost mandria noastra. Era cel mai bun la
tranta libera. Lua toate premiile si cand era nevoie mai
trantea cate un paznic ce ne prindea la furat. A scris mai
tarziu o carte de poezie si un jurnal. Cand i-a aparut
jurnalul era deja In Israel. Acum e ambasadorul Israelului In
RM. Ai o pastila de cap?

Turb, un prieten de gradinita care mi-a redevenit prieten cand
am intrat la faculta. Asta era copilu’ minune. Se batea cu
Oxana - o colega de clasa, pana profii trebuiau sa le cheme
mamele, care erau prietene bune. Scena se termina cu o cearta
violenta Intre ele. Dupa o perioada hippiota, Turb a devenit
mana dreapta a unui mafiot din Chau. Sefu’ lui i-a si
construit o casa langa a sa. Imi amintesc cum l-au fugarit
odata gaborii prin parcul Stefan cel Mare fiindca auzise ca
i-a facut gunoiste. Eram Impreuna. Eu am mers linistit mai
departe. Dar mentul s-a Intors, era muci, a Incercat sa ma
faca sa-i spun cine-i Turb. I-am zis ca-i o cunostinta mai
veche si ca-i stiu prenumele, dar nu si numele si ca habar
n-am unde Il poti gasi. Atunci mentul a Inceput sa urle la
mine, a zis ca am sa ma trezesc cu scurta Intr-o parte si cu
mine In alta, ca… si eu i-am raspuns ca e treaba lui, dar sa
nu-i para rau mai tarziu cand va trebui sa vorbeasca cu sefu’
meu si i-am zis numele sefului lui Turb. Au auzit si ceilalti
menti care erau cu el, l-au tras la o parte si si-au cerut
scuze. E beat, stii, se mai Intampla. Cand am ajuns acasa,
Turb ma astepta Intr-un fotoliu.
Czila, Sur - gopnicii. De altfel erau baieti simpatici. Doar
ca nu era recomandabil sa te Intalnesti cu ei noaptea. Puteai
ramane fara bani, haine, chiar si cu botu’ umflat, plus vreo
comotie. Dupa cum spunea si Nik - prietenul lui Baston,
killerul profesionist - niciodata nu credeam ca o sa
trebuiasca sa fac asa ceva, dar ajungi uneori In situatii cand
nu ai de ales. Gopnicii sunt un fel de skinheads basarabeni,
doar ca ucid, bat pentru bani, si asa de placere - pe rockeri.
De altfel, un gopnic mi-a zis odata - daca nu mi-ai fi
prieten, sa vezi cum ti-ar zbura cerceii cu tot cu urechi cand
te-as Intalni pe strada. Mai nou au aparut un nou soi de
gopnici - rockerizati.

Konch - securistul? Nu voi sti niciodata. Sau cine stie. Asta
Ii acuza pe toti ca sunt securisti, iar cand se Imbata
recunostea ca de fapt si el e securist, doar ca a intrat
pentru a ajuta cand trebuie pe patani, pe “ai nostri”.

Stan si Cobain - prolificii, narcomanii de la zece ani, care
Incercau sa se lase pe la saispe, Incercau sa fie sobri,
umblau la sacou si cu medicamente dupa ei. Juristii. Odata
Stan a aruncat cu toporul In Cobain, noroc ca asta a tras usa
In fata. Incepuse sa joace Bilot pe bani, era foarte haios sa
vezi cum cineva pierde. Cobain Il sfatuia pe unu’ sa fure
porcii lu’ taica-sau si sa-i vanda, daca n-are de gand sa
aduca la timp banii va fi mai rau. Pentru un bocet scadem ceva
din suma, i-a mai zis - si prostalaul chiar a Inceput sa urle.
Stan castigase un apartament la Bilot, doar ca s-a ales cu
cateva coaste rupte si cu ochii vineti. De-aia eu nu joc
niciodata Bilot si In general nu-mi place sa joc carti.

Ghita - caruia i-au crescut muschii de nu-l mai recunosteam.
Povestea cum se moare In armata Republicii Moldova. Mai multi
decat In Afganistan. Cum dezai pizdesc si umilesc salagile.
Cum la manevre dezai Incercau sa se Impace cu salagile, sa le
explice ca, na, au fost si ei la Inceput salagi, au trebuit sa
treaca etapele. Fiindca la manevre, cand alergau batalionul
Intreg ochind tinta, se mai Intampla sa mai nimereasca cate un
glonte In spate, nu puteai sti din ce kalasnikov vine,
accident se numea.
Prietenii mei despre care nu mai stiu nimic nou. Si despre
mine din acea perioada mi-e greu sa-mi amintesc. Sperante,
alcool, dragoste, droguri, sport, sinucidere, inocenta. Toate
Incep sa se departeze, pe bune, parca ar vorbi un mosneag. Si
nu am decat 22 de ani. Ascult Eminem, Limp Bizkit, Papa Roach
… ca sa-mi treaca cumva energia rea, sila, scarba, ca sa nu-mi
fie legate manecile la spinare. Ce sa-mi placa? Sa ma fac
profesor, ment, gopnic? Sa-mi trag un glonte In cap? Sau tie?
Ai cumva codeina sau efedrina?

45. Vals Baston

Si cum stateam cu ea asa In pat, am vrut sa o fut. Ea nu
vroia, eu am mai insistat, dar ea nu si gata. Atunci i-am tras
una peste bot, i-am rupt chilotii, am strans-o la perete si
mi-am bagat pula In ea. Ea continua sa ma respinga, sa ma
zgaraie pe fata, pe spate, sa-mi dea palme. Stai In pizda
ma-tii ca oricum te fut! Pana la urma a Inceput sa geama, sa
ma pupe. Cand am terminat avea o fata obosita, zambitoare. Ce
fain a fost - mi-a zis. Cum pula mea, am Intrebat-o eu atunci,
ma lasi asa sa ma chinui sa te violez si apoi Imi zici ce fain
a fost? Si i-am mai futut una In bot si am plecat.

Esti animal, ba Baston. Asa se face dragoste? Cine vrei sa te
iubeasca?

Lasa-ma, ba, ca la toate asta le place. Sa le tragi una peste
bot si apoi sa le futi. Altfel se plictisesc. Nici mie nu-mi
place cand sunt Intr-o atmosfera normala. De fiecare data nu
mi se scula. Apoi mergeam cu gagica la bucatarie, sa bem un
ceai, ea ma privea jalnic si sorbea. Atunci, la bucatarie, mi
se scula. O ridicam, Ii puneam ceaiul pe masa, o Impingeam cu
fata la perete si o futeam. Stii ce le placea! Trebuie sa fie
ceva asa, ca In telenovele, altfel nu le place. Recunosc ca-s
cam sadic, dar ce sa-i faci? Mai ales ca le place. Acum o
saptamana i-am spart capul Suzanei. A doua zi si eu m-am
speriat cand am vazut-o. Dar nu mi-a zis nimic, doar a plans.
Dragostea asta o sa ma Innebuneasca odata.
Pipi Il priveste pe Baston si rade. Baston, ai citit prea mult
Nietzsche. Te strici la cap. Ti se face creierul conserva.
Citeste si tu ceva mai relaxant, poate ca Iti revii. Ai cinci
lei? Nu? - de unde dracu’ sa gasim? - eu as mai bea un puzari.
Pipi se ridica, Ii zice lui Baston ca vine repede. Baston
scoate un caietel si Isi noteaza ceva.

Pipi apare ranjind. Scoate o sticla de vodca din buzunar. Vezi
daca faci toate lucrurile cu credinta? Gasesti cinci lei! Nu
cu Nietzsche al tau. Cu Nietzsche nici nu o sa ti se scoale.
Auzi combinatie: Nietzsche si ceai, si mai vrea sa i se
scoale. Baston, vezi sa nu faci laba dupa vodca asta. Faci
dupa.

Noroc. Noroc. Baston se Increteste. Lasa, ba, ca-i mai bun ca
ceaiul. Doar nu vrei sa-mi zici ca ai bea mai bine o galina
blanca? Ah, ce mi-a Incalzit sufletul! Baston trage din tigara
si priveste trist mucurile din scrumiera. Pe mine, zice Pipi,
ma excita vodca, nu femeile. Nu mai tremur, ia raceala, ma
simt bine. Trebuie sa ma scoale nevasta daca vrea. Altfel nici
nu ma intereseaza. Si toate ma considera baiat fain. Nu ca pe
tine. Pe tine cand te vad cred ca esti nebun. Si cred ca au
dreptate. Mai bea si tu si cafea macar, nu numai ceai. Noroc!

Apar doua gagici In bar. Pipi le face semn cu mana si ele vin
si se asaza alaturi. Baston Isi ridica privirea din scrumiera.
Tare frumoase mai sunteti, le zice. Mai ca m-ati sensibilizat.
Pai tu cu sensibilitatea ta. Uite la Pipi ce vesel e, pe el
numai vodca Il sensibilizeaza. Si cine-mi da mai mult de baut
- corecteaza Pipi.

Apare si Tolstoi. O, asta da viata, zice. Ai cinci lei? - Il
Intreaba Pipi. Patru. Mai am eu unu. Ia-l si mai ia o vodca ca
asta e pe terminate. Tolstoi merge dupa vodca. Nu ne canti
ceva? - Intreaba una si Baston Isi drege glasul, trage chitara
de sub masa si Incepe un cantec trist de dragoste. Tolstoi se
Intoarce cu vodca. Fa un cantec despre omuletul de vodca, Ii
zice lui Baston, sau despre omuletul de fum.

46. Supt timpuri

Ce pizdato era Inainte, zice Oedip In timp ce privim un film
despre Isus. Te-ai enervat pe cineva, Ii tai capul. Fumezi
iarba cat vrea muschii tai, nu te amendeaza nimeni. Isus
tocmai Intorcea niste mese dintr-o piata. Hippi mai era Isus.

Tragem o iarba cu Oedip. Filmul devine din ce In ce mai
interesant. Pidarul, Ii zice Oedip lui Caiafa. Afara ploua.
Tantarii au umplut camera. Desi televizorul e alb-negru, Incep
sa vad color. Ucenicii, apostolii lui Isus Ii beau sangele si
Ii mananca trupul. Canibalii. Uite ca le place. L-ar tot
manca. Imi trag o palma In cap si vad ca e murdara de sange. A
papat bine, punem droguletul si pentru tantari?

Sau la o masa publica In Roma, Iti dai seama ce cultura? -
mananci pentru placere! Te saturi, bagi doua deste-n gura si
borasti. Mananci pana te dor falcile, cum sa le cada lor
dintii cand mancau atata? Noua ne cad ca nu au de lucru. Si
apoi, atunci traiai cat meritai, daca calcai pe bec, pac! cu
sabia peste cap si gata! Acum toti pidarii traiesc pana se
basesc tot timpul. Prea-s multi, nu mai ajunge mancarea la
toti, cum dracu’ sa mananci de placere? Isus danseaza si
zambeste. Uite ce filme fac acum astia, cu Isus la discoteca,
cu negocieri cu Satana, cu efecte speciale!

De unde sa-ti apara acum un Tepes, ce se tot strofolesc poetii
atata? - pai pentru o teapa l-ar baga la parnaie, iar cand ar
afla ca acolo le baga sobolanilor paiul In cur, Brigitte
Bardot ar face asa Incat sa ajunga pe scaunul electric.
Atunci, da, distractie, senzatii tari. Nu vorbind acum cu
curvele la telefon pentru o laba. Tot ce se Intampla acum e o
laba. Iuda vorbeste cu Isus.

Mie mi-ar placea Intr-un trib de indieni din America. Toti
adunati In jurul magului drogat ce le spune viziunile sale.
Asta poezie! Curatarea sufleteasca - un bulibuleator pentru
toti. Era considerat ceva sfant, nu pedepsit. Oedip mananca
paine cu parizer In timp ce Pillat discuta cu Isus.
Sau gladiator. Aia da sportivi. Nu faceau blaturi. Cand era
Invins cel cu care tineai, atunci emotii adevarate, nu cand
pierde o echipa din Divizia A Ursus si pentru toti e clar ca
meciul a fost vandut, doar observatorul declara ca nici nu
poate fi vorba de asa ceva. Vroiai sa te bati cu cineva, nu
cautai manusi de box, Ii trageai una In cap si gata.

Isus Isi cara crucea. E Impiedicat, scuipat, ajutat. Cuiele i
se Infig In maini si picioare. Iuda plangand Il priveste. Isus
Isi lasa capul pe o parte. A murit. Hai ca se termina filmul.
Ploua si In film si afara - In realitate. Privesc tavanul apoi
Inchid ochii. Maine nu vom putea juca fotbal daca mai ploua.
Oedip se joaca la Chat de pe Connex.

Uite ce scriu astia, Imi zice. Cica Mr. Ollimpia: 2m.
inaltime, 107 kg, sportiv de performanta, caut gagica pentru
futut. Macho: s-o futi pa ma-ta, ba Ollimpia. Bela: Pufi,
suna-ma. Nex: cine vrea sa fie fututa pe la spate si sa ia
muie? Pisi: gagica misto, plictisita. Sunati-ma repede. Dog:
muie la toti ce se uita la Chat.

Na, mai bine trage un fum. Oedip Inchide ochii si inspira.
Viata! Trag si eu. Simt cum creierul Imi devine usor, cum Imi
vine sa pufnesc In ras chiar daca trebuie sa tin fumul In
mine. Oedip vrea sa bea apa. Ii fac semn sa mai astepte. Chiar
atunci cand expir, Isus Inconjurat de o mare lumina se ridica
la cer. Impreuna cu krasa mea.

47. Ia-o pe Piezisa

Apoi am simtit ca nu mai pot. Sa tot intru In camera aia din
XVI si sa vad toata ziua drogati. De fiecare data sa fac
cunostinta cu cineva. Prea multi oameni. Cu Incetul toti
prietenii mei au sters-o de acolo. Sa-mi gasesc obiectele In
miscare. Unul Imi citeste cartile, altul Imi priveste pozele
si comenteaza. Altul se uita cu scarba la casetele mele. Prea
multi pentru o camera cu cinci paturi. Doua supraetajate. Cu
oameni care nu se pot droga. Care se gruzesc si rad aiurea.
Asta nu mai e arta. Asta e film documentar despre daunele
drogurilor si degradarea la care te duc. Camera plina. Tot
fete noi. Si Tataie a obosit, da’ pe el Il doare In cur. El
oricum canta la chitara si pentru el oricum totul e cacat.
Totul. Prietenia, cuvantul, relatiile umane. El oricum se
gruzeste la chitara. Ce fain canta - Il lauda toti. Asa si e,
da’ eu am obosit. Mi-e scarba sa ma droghez aici. Ma simt plin
de cacat. Mai bine cobor pe Piezisa cu Fane si ma Imbat. Doua
halbe si doua sute de rom. Fane stie ca trebuie sa insiste un
pic la Inceput ca sa beau si apoi pa, apoi, cum am ajuns
acasa, ba? Cum de ne-am baut toti banii?

Oricum, jos pe Piezisa. Alcool si internet. Hai mai aproape,
zice Fane, nu te aud. Nu conteaza, putem vorbi odata. Putem
urla, muzica e prea tare ca sa auda cineva. De-aia si e prea
tare. In acest camin nu se Invata. Ba da, se Invata sa bei.
Daca esti prost poti fuma iarba ca Keith Richard, te vei tampi
fara sa simti vreodata norii In care ai putea urca. Iarba nu
produce efect asupra vitelor, de-aia oamenii nu pasc, s-ar
putea nenoroci cu atata verdeata. Mi-e sila sa urc In camin,
zice Fane, hai sa mai bem ceva. Hai.

Fane face un semn chelneritei si ea stie ce sa ne aduca fara
sa-i mai spunem. Rom si bere. A doua zi ne va fi rau. Si acum
e rau, dar e mai bine decat Babilonul asta de camin XVI.
Dumnezeu a uitat sa-l distruga. Se Intinde ca o pula spre cer.
Daca Dumnezeu s-ar uita acum spre complexul studentesc Hasdeu,
ar vedea o pula. O pula mucegaita, Innegrita, cu geamuri
sparte, cu un lift oprit la etajul sapte unde obisnuieste
Sorel sa-si descarce nervii. Ma duc, trag doi pumni si mi-e
mai bine, zice. Unde obisnuim cu totii sa ne pisam. Oricum e
mai fain sa te pisi direct de la zece, de la usa din capatul
coridorului, numai sa fie deschisa. Te leaga atunci o funie de
pisat, de aici, din cer, de pamant.

Si totusi vin din alte parti sa se distreze aici. Cu riscurile
meseriei - poate o sticla sparta In cap, poate pur si simplu
un bot umflat. In dreapta de la pisatoarea de la etajul zece,
se Inalta Club 69. Initial trebuia sa fie bordel. Proprietarul
spera sa se legalizeze prostitutia pana Isi termina
constructia. Dar cum sa se legalizeze meseria de baza Intr-o
tara? Asa ca a trebuit sa-si faca club. Aici se vine la sacou.
Altfel te dau afara. Alaturi, In fata pisuarului, e Titanic.
Bar. Caminul XVI ar trebui sa se numeasca Titanic, i s-ar
potrivi mai bine. Un Titanic pe care nu-l mai Inghite
pamantul. Dupa ce de cateva ori caminul a fost dat In judecata
de cativa nenorocosi, pedepsiti sa fie vecini cu XVI,
administratia a pus plasa de sarma la geamuri. Sa nu li se mai
arunce vecinilor sticle pe acoperis. Sa nu le mai omoare
porcii si gainile. Chinezii au sters-o mai repede. Au Inteles
care-i treaba. Restaurantul lor s-a mutat In alta parte a
orasului.

Iar noi bem In Nico cu Fane. Va trebui sa fim mai atenti la
iesire, e plin de gropi, santuri. Se tot sapa, se cauta ceva,
apoi se astupa pentru o saptamana, puscariasii fac pavajul,
cand termina, iarasi se apuca de sapat santuri. Se lucreaza.
Asa sa tot lucrezi toata viata. Puscariasii cer de la studenti
tigari. Se Inteleg bine.

Iarasi va trebui sa trezim pe cineva ca sa putem dormi. Sigur
In patul meu dorm vreo trei. Rupti. Sunt baieti buni, cum zice
si Fane, dar In patul meu dorm eu. Sau canta acum. Mai stii?
Ar trebui s-o chemam pe Andreea Marin. Ar fi o surpriza pentru
ea sa vada asa ceva. I-ar cadea maxilarul In chiuveta. Aici de
facut un serial, da. Numai decorul cat face. Personajele se
supun decorului. Sa tot filmezi.

Tataie canta la oficiu. In jurul lui vreo ‘spe asculta si beau
vodca. Pe pereti inscriptii, pe jos apa, pisat, gunoi. Nu
curniti, patani? - ne Intreaba cineva. Nu. Asa ar putea Incepe
filmul.

48. Intro

Trenul ma duce acum spre tine, In compartiment e un aer
Imbacsit, se mananca, se baseste, de aici din coridor pot sa
ma gandesc mai bine la tine. Fumez tigara dupa tigara, dar nu
e un Inlocuitor bun pentru joint. Pentru plancic. Corpul Imi
transpira si tremura. Am senzatia ca nu e al meu. Privesc
afara, dar nu vad mare treaba. Imi simt ochii cum mi se rotesc
In directii diferite. Nu-i adevarat, Imi zic, ti se pare, din
inertia unui creier umplut de stupefiante. Tu probabil dormi.
Poate ca ma visezi acum pe mine. Vei auzi poate spre dimineata
cheia In usa si apoi te voi trezi. Ma vei privi somnoroasa si
ma vei urma In bucatarie. Vom bea o cafea. Va fi totul minunat
si nu vom vorbi despre viitor. Viitorul e incert si
Intotdeauna departe - vorba lui Jim Morrison. Nu vom vorbi
despre trecut. Ce sa-ti povestesc? Despre anii drogati In care
nu stiu ce s-a Intamplat? Despre ura mea ucisa, obosita,
salvatoarea ura rastignita?

Sa-ti povestesc despre experienta mortii. Despre asta chiar
ti-as povesti. Daca n-ar fi legata de droguri. Asa nu vei vrea
sa ma auzi. Chiar Inainte de a iesi din compartiment citeam o
carte de poezie. Scria ala despre moarte. Metafore, balbaieli,
ragaituri. Poetii astia. Habar nu au de moarte. Sa simta ca nu
pot respira, vorbi, sa Incerce sa deschida ochii si sa nu
poata. Si apoi caderea. O cadere lunga In noapte. Supradoza.
Nu halucinatii frumoase cu soare, vant, zbor, ci moartea. Cand
nu mai gandesti, nu mai esti constient, iar In putinele clipe
de Intoarcere simti doar caderea, cedarea fizicului.

Bere, cine mai doreste bere! Niciodata prea singur, nici In
acest tren nu pot scapa de ceilalti, oameni care te privesc,
te analizeaza, vor sa-ti vanda o bere. Concluzioneaza ca esti
un tampit, mai ca s-ar apuca sa-ti dea sfaturi ce sa faci ca
sa fie totul O.K. Asta e societatea, tu esti un magar, da’ las
ca-ti spunem noi ce sa faci, o iesi ceva, desi n-ai merita… Si
realitatea noastra frumoasa nu e decat o buda la care nu poti
trage apa, plina de cacat si pisat. Ce e frumos e Intotdeauna
departe. Toti se agata de vreo crenguta din vreun copacel ce
iese din acest cacat.

Ma Intorc In compartiment, aici se pare ca cineva s-a
descaltat, tare mai put oamenii astia. Un mos sforaie chiar la
urechea mea. Ma Intreb ce viseaza oare. E simpatic. Oamenii
sunt mai simpatici atunci cand dorm. Si tu dormi acum. Dar pe
tine n-am sa pot sa te las sa dormi mai departe. Vreau sa te
strang In brate, sa simt ca existi, ca nu e o halucinatie. E
fain sa stii ca te poti Intoarce undeva. E fain sa simt ca ma
pot Intoarce la tine. Acasa? Cat timp va mai trece pana voi
putea spune acest cuvant fara a mai da si explicatii? Sunt
obosit, desi nu mi-e somn. Ochii Incep sa-mi arate desene
animate, picturi vii, filme. Cred ca exista, da, cred ca
exista tot ce vedem noi In vis, In halucinatii. Altfel de ce
ne-am agata? Cartile pe care le citim In vis si dupa aia In
realitate continuam sa cautam acele pagini minunate, bizare,
ce ne-au lasat masca, desi stim sigur ca e imposibil,
niciodata, nu, nu vom putea gasi. Si totusi e frumos sa ne
mintim, sa credem ca poate candva…

Uite, si eu acum vin la tine ca la un vis, o halucinatie prea
colorata din exces de droguri. Ma tem ca nu existi. Ca nu voi
gasi strada, blocul, apartamentul. Sau ca voi descuia
apartamentul, voi intra In el si nu te voi gasi pe tine. Uite
ca parca am ajuns In Razboieni. Aproape.

Oamenii intra, ies. Tot trupul meu scartaie Impreuna cu
trenul. Abia acum mi se face somn. Se Intinde o pata mare
neagra pe creier. Te vad pe tine, vad litere, lumini, culori.
Totul se amesteca, nu mai sunt atent la nimic, doar aud
scrasniturile rotilor trenului si mersul lui leganat. Cand voi
cadea cu capul In fata Inseamna ca am ajuns. Cand luminile de
pe ochii mei se vor lumina. Deocamdata culorile, imaginile Imi
mangaie creierul ce sta cuminte refuzand sa gandeasca,
refuzand sa doarma. In transa. Asa e cel mai bine. Trenul
parca franeaza un pic, dar merge mai departe.

Ma trezesc cu capul mergand Inainte si cu lumini ce-mi irita
ochii. Ii deschid. Toti si-au pregatit bagajele. Ma ridic si
eu. Beau Inca o gura de cafea, pun sticla In buzunarul
scurtei, Imi iau rucsacul In spate si ies. Inca jumate de ora
si am ajuns la tine. Scot un sandwich si Il mananc pe drum. E
bun. Apoi merele. Degeaba nu am vrut sa le iau la Inceput.
Orasul doarme. Ma simt Intr-un vis frumos, linistit. Orasul
Inainte de trezire.

Doar cainii care nu te mai latra acum, se plimba mandri prin
mijlocul strazii. Doar becurile galbene care parca nu vor sa
supere ochii celor somnorosi care au trebuit sa se trezeasca
mai devreme. Gaborii dorm. Sunt pe strada cand toti dorm si ma
simt excelent. Arunc mucul unei tigari la cos, desi nu fac des
lucrul acesta. Acum nu vreau sa stric armonia. Linistea. E alt
oras Inainte de a se trezi oamenii. Uite ca sunt cativa In
statia asta de troleu. Privesc ceasul. 4.30. Cam devreme
pentru troleu, dar oamenii Inca dorm In picioare. Simt nevoia
de a le zice noapte buna, dar trec mai departe, lasa-i sa
doarma. E bine asa.

Ajung dupa blocuri. Vad blocul In care trebuie sa intru. Vad
geamurile Intunecate. Intru In lift, privesc desenele lui Buru
si ma bucur. Dar nu-s desene noi. Va trebui sa-i zic sa mai
vina, dar sa-si ia sprayuri cu el, sau macar creioane.

Bag cheia In usa. Nu merge. Ce dracu. Mai Incerc. Nimic.
Privesc usa, parca e aceeasi, dar nu mai sunt sigur. Privesc
usile vecinilor si raman usor Incurcat. Poate ca e la alt
etaj. Mai Incerc o data cheia. Nu merge. Imping usa. Se
deschide.

49. Degetele timpului

Daca ai avea aici un lighean, ar fi excelent, simt ca ma
sufoc. S-ar putea sa borasc. Au trecut deja cateva saptamani
fara sa ma droghez. Nu ca as fi Impotriva drogurilor, dar nu
ma mai tine, borasc cu sange si ma sufoc. Nu mai Inteleg nimic
din ce se Intampla. Nici acum nu Inteleg. Am obosit de moacele
drogate, Intotdeauna am sustinut ca trebuie sa stii sa te
droghezi, dar la urma am trecut limita si eu. Acum privesc la
realitate ca la halucinatiile de mai Inainte. Nu Imi mai
trebuie droguri. Si asa totul e prea colorat.

Sunt dezorientat si am constatat ca se Intampla cu toti
acelasi lucru. Voi lua un tren si voi pleca dracului undeva.
Nu stiu unde. Poate la mare sau la munte. Cat mai departe de
acel camin XVI cu usa ce duce la cer sudata. La Inceput ne
drogam acolo pe camin. Era misto. In fata tot cerul, jos -
orasul. Dar dupa un timp firul s-a rupt, nu mai era nevoie de
cer. Apoi depresiile. Apoi am vrut sa urc pe camin si sa ma
sinucid. Dar se sudase usa. Mi-am colorat creierul si acum
vreau sa-l sterg. Vreau sa sterg toata discheta. Aburii de
alcool si cenusa de la fum l-au facut sa se simta ratacit. Ca
sa nu Il pierd cu totul voi face acest lucru. Las dracului
drogurile. Si alcoolul. Cel putin deocamdata. Poate mai
tarziu. Acum ma simt ca fratii Simion, ba chemati In lotul
national de box, ba exclusi. Duca-se la profesionisti, Ii
sfatuiesc ziaristii.

Acum Imi trag pula si termin cu toate. Merg dracului undeva
unde sa pot privi tavanul linistit. Mai tarziu poate Il voi
colora. Voi colora si voi desena zidurile si peretii. Voi
scrie pe ele lucruri porcoase si altele. Realitatea noastra
are nevoie de culori, de filme cu desene animate. Are nevoie
de ceva ce ar acoperi boratura si cacatul.

Distractia e buna, numai ca eu m-am saturat sa ma distrez.
Gata cu distractia. Ar cam fi si timpul. Timpul care ne da
muie. Ieri am vazut un film ce Incepea cu “timpul are cinci
degete: trecut, prezent, viitor, ceea ce s-ar fi putut
Intampla si ceea ce nu se va Intampla niciodata.” Eu cred ca
timpul are o pula cu care ne fute pe noi toti. Timpul e
Impotriva noastra. E alta treaba daca noua ne place sa fim
fututi. Gusturile nu se discuta, gusturile se fut.

Si totusi timpul ne-ar putea ajuta. Ce ne facem noi cu toate
mucegaiurile? Noi nu le-am putea sterge niciodata. Si totusi
uite, noi vom face pe ziduri grafitti si mucegaiurile se vor
duce dracului pa pula timpului.

Voi Incerca sa Imi gasesc un hobby. De pilda mancatul
semintelor sau asa ceva. Pentru Inceput voi urca Intr-un tren
si pa! Apoi voi castiga un concurs cu tigarile Monte Carlo.
Care Imi va aduce o vila si o masina. Si linistea. O vila la
mare sau la munte. De asta nu-s sigur. Poate Imi voi cumpara o
bicicleta si o chitara. Atunci. Acum nu stiu. As sta toata
ziua si m-as plictisi de mama dracului! E misto sa te
plictisesti. Iti trec prin cap tot felu’ de cacaturi. Ma voi
uita la stiri. Asa cum faci tu cu mine. Te-as invita si pe
tine acolo, e nevoie mare de tine acum peste tot. Te-as pune
sa vorbesti.

50. Mother fucker butterfly

Cand am intrat In camera Ki si Sobo pregateau niste doze. E
seara, soarele mare, rosu acopera toata fereastra care pare
acum un ecran. Va fi ceva marfa - zice Sobo frecandu-si
mainile de coapse si apoi lovindu-le de genunchi.

La Discovery e o emisiune despre crocodili. Uita-te la pidari,
ce pizdosi se dau! - zice Sobo si-si baga seringa Intr-o vena
de sub limba. Sangele tasneste si stropeste peretele. Las’
ca-i pentru morti, zice Ki si se injecteaza si el. Yo, hai si
tu. Nu, eu am fumat, mi-ajunge. Daca te razgandesti, uite, e
aici, pe noptiera. Substanta e Intr-un pahar. Chiar In fata
mea. Alaturi de seringa murdara de sange. A ramas fix pentru o
supradoza, o viza gratis la cer. Ki si Sobo alearga prin
camera si rad. S-au oprit In fata televizorului si haraie:
las’ ca v-o tragem noi, pidarilor de crocodili, de varani si
de aligatori! Va aratam cum sa papati pasarele, cacanarilor
scarbosi!

Televizorul e In mijlocul camerei. Ki si Sobo In picioare In
fata lui vanand crocodili, eu Intins In pat. Sobo ia chitara
si loveste din toate puterile televizorul. Acesta scartaie,
trosneste, scoate un fum si tace. A chiorat, Is varza
crocodilii!

Fereastra se Inroseste din ce In ce mai tare. De-abia disting
sangele lui Sobo de pe perete de lumina soarelui. Sobo si Ki
se sprijina cu spatele de fereastra. Sunt cu fetele spre mine,
desi ochii le sunt departe. Tremura ca epilepticii. Lui Sobo
buzele Ii sunt murdare de sangele care picura ritmic pe podea.

Le aud inimile. Tuc-tuc-tuc-tuc-tuc… - fac ele ca o minge de
basket. Zici ca le bubuie creierii, nu inimile, atat de tare
se aude. Ei continua sa taca. Nu mai pot auzi bubuiturile
inimilor lor. Innebunesc. Sunt insuportabile. Hei, So, Ki, ma
auziti? Ei continua sa taca, iar inimile bat tot mai tare,
bubuie, parca vor sa se apropie de mine. Se apropie ca pasii
cuiva care alearga prin apa.

Mi se face frica, camera e tot mai rosie. Ma Intorc, vad pe
noptiera paharul, seringa. Si inima de basket ce se apropie
amenintator.

sfarsit